Vorbim despre introiectie atunci cand o persoana asimileaza ceva din exterior ca si cum i-ar apartine - il adopta si il asuma. Introiectia actioneaza cu un scop precis si, anume, aparare impotriva angoasei dar si intensificarea functiilor psihice.
Acest mecanism de aparare are rolul de a asimila cat mai multe realitati exterioare pentru a putea face fata frustrarii. In literatura de specialitate exista doua semnificatii ale notiunii de introiectie: compensarea unei realitati frustrante si maturizarea individuala.
Mecanismul psihologic al introiectiei este legat de aspectele pozitive din afara. Daca in ceea ce priveste proiectia, subiectul proiecteaza ceea ce nu-i place, in ceea ce priveste introiectia, persoana in cauza asimileaza lucrurile placute, de aceea introiectia este o etapa importanta in constituirea eului.
Mecanismul introiectiei este strans legat cu cel al identificarii. Lapache si Pontalis definesc identificarea ca un proces psihic prin care un subiect asimileaza un aspect, o proprietate, un atribut al altuia si se transforma total sau partial dupa modelul acestuia. Personalitatea se constituie si se diferentiaza dupa o serie de identificari. (P. Popescu-Neveanu, "Dictionar de psihologie",Editura Albatros, Bucuresti, 1978, p. 319).
Introiectia devine patologica atunci cand nu este selectiva si atunci cand ea este dusa la extrem. De exemplu, atunci cand un copil introiecteaza chiar toate interdictiile unui parinte sever, fara a le discrimina, avem de-a face cu un caz patologic si cu o persoana neadaptata si incapabila sa faca fata cerintelor vietii cotidiene.
Pentru Ferenci, orice transfer, reactualizare a relatiilor cu obiectele parentale, este o introiectie. Aceasta afirmatie justifica travaliul psihoterapetic menit sa dezvolte procesul introiectiei si sa duca la identificari, socializare si autonomie. (S. Ionescu, M-M. Jaquet, C. Lhote, "Mecanismele de aparare", Polirom, 2002, p.217).
Bibliografie
1. Popescu-Neveanu, P. Dictionar de psihologie. Bucuresti: Editura Albatros, 1978. p. 319
2. Ionescu, S; Jaquet, M-M.; Lhote, C. Mecanismele de aparare. Iasi: Polirom, 2002. p.217
