Activitatile extrascolare ale copilului

 Participarea la un curs de informatica, manipularea mouse-ului incurajeaza stapanirea spatiului si anticiparea unui rezultat inainte de a-l vedea. Pe langa acestea, prin practicarea unor sporturi ca tenisul, scrima se deprinde rigoarea posturii si respectul adversarului. Initierea micutilor muzicieni in ritmurile altor culturi (djemba african, gamelan indonezian) are loc in atelierele de percutie.


Aceste experiente ii permit copilului sa-si dezvolte abilitatea, sa descopere noi talente. Succesele obtinute intr-un anumit domeniu pot sa apara si in altele, profitand de acest aport de incredere in sine. Orice reusita, chiar si una mica, este utila in construirea personala. De asemena, o activitate in care copilul se exprima cu placere, ii va permite sa relativizeze dificultatile scolare.


Inainte de varsta de 6 ani, nu este indispensabil ca timpul liber al micutului sa fie ocupat cu activitati structurate. Odata cu scolarizarea, copilul va avea „doza” lui de colectivitate, de sport… Totul este o problema de ritm si de context: intre 5 si 8 ani, una sau doua activitati pot fi benefice pentru un copil unic.


Cand alegem activitatea pe care copilul o va desfasura trebuie sa tinem cont si de dorintele lui. Se intampla rar ca un copil sa stie ce i-ar placea sa faca. Cu toate acestea ii vom respecta dorinta. In egala masura, nu trebuie sa facem o obsesie din performanta, oricare ar fi activitatea. Parintii care lucreaza trebuie sa reflecteze la implicarea pe care o activitate o cere. Este important ca, la inceput, sa dispuna de timp pentru a-l insoti pe copil si sa ramana cu el ceva timp: va fi incantat sa-l priveasca!


Nici un sport nu este exclusiv! Putem vedea fete practicand judo sau baieti dansand, cantand. Unii parinti, grijulii in a dezvolta combativitatea copilului lor, il inscriu din oficiu la rugbi. Insa nu toti copiii au nevoie sa-si canalizeze energia in aceasta maniera. Sporturi precum tenisul dezvolta spiritul de competitie intr-un mod mai putin frontal. Ciclismul, tirul sau catararea permit copilului sa-si masoare fortele cu el insusi, sa progreseze in ritmul lui.


Sporturile colective ca fotbalul, baschetul favorizeaza schimburile, pasele. Un copil foarte activ, putin mai instabil, va putea sa se destinda practicand atletismul. Pentru cei timizi, activitatea conteaza mai putin, importante sunt legaturile formate in jurul mesei de desen sau in atelierul de gradinarit. Artele plastice (pictura, sculptura), in care copiii se implica foarte mult, dezvolta rabdarea si obliga la „punerea in ordine” a creativitatii.


Daca ar fi sa alegem, sugerez combinarea unei activitati artistice cu una sportiva. Oricare ar fi aceste activitati, alegerea uneia dintre ele trebuie sa-i revina copilului. Atentie, sa nu incarcam copilul cu prea multe sarcini extrescolare. Trebuie sa aiba timp si de joaca. Este la fel de formatoare ca orice activitate practicata intr-un club de copii.


Psiholog Cornelia Munteanu, Clinica Aquamarin