"Am o problema cu fenomenul uitare" (Kiki)

Nu va spun sa mergeti la doctor, daca e asa inspaimantator. Este important sa deblocati sistemul. Dumneavoastra v-ati creat un mecanism de aparare pe care, la acel moment, l-ati considerat potrivit. "Daca nu imi place, nu exista". Creierul l-a interpretat ca atare si l-a invatat foarte bine. Pentru a va "restarta" sistemul ar trebui sa va reconstruiti amintirile si sa incepeti sa umpleti golurile. Daca sunteti destul e curajoasa, puteti sa o faceti singura, insa, in functie de natura traumei, va puteti astepta si la efecte secundare. Dincolo de toate, important este sa va acceptati asa cum sunteti, sa acceptati trecutul si sa nu va culpabilizati pentru lucruri pe care un copil nu le putea controla, sa invatati sa vorbiti despre lucrurile care nu va plac si despre amintirile din copilarie pe care le aveti acum si despre cele care vor mai aparea in acest proces de reconstructie. Acordati atentie viselor, s-ar putea sa existe vise repetitive, cosmaruri sau sa nu ne amintim ce visam. Incet-incet, daca pornim pe aceasta cale, o sa incepeti sa visati mai mult. Raportati-va visele la situatia prezenta si interpretati-le in functie de simbolistica personala, nu doar in functie de cartile de vise. Un prieten bun v-ar fi de mare folos, mai ales ca refuzati un psihoterapeut (care nu e un medic). Un prieten care sa va asculte activ si sa va pretuiasca neconditionat. E un drum greu si lung. Va urez succes!