Ce spun cititorii (ultimul mesaj pentru acest articol)
04.02.2012 13:56
Ajutorul tau este de la Domnul
Uite, eu sufar de aproape 5 ani de aceasta boala. Cert este ca de un an deja nu mai vomit. Inainte nu credeam ca exista Dumnezeu si nu stiam ca pot colabora cu El, comunica, si ca ma poate ajuta in tot ceea ce vreau eu. Treceam printr-o perioada foarte grea acum doi ani, aveam aceste crize de bulimie, aveam o relatie din care nu puteam iesi. Cert este ca, atunci mi S-a descoperit Dumnezeu. Repet. nu credeam. Am inceput sa cercetez diferite religii, am facut si yoga... nu intru in mai multe detalii. Daca vei vrea si vei simti ca e o farama de adevar si ca nu vorbesc prostii cum fac toti cei care ne controleaza si ne mint frumos cu medicamentele, hipnozele si terapiile lor. Ajutorul este de la Domnul. Daca vrei, Il poti primi si tu in viata ta. Nu vreaus a sune ca o reclama comerciala, dar pentru ca te inteleg si pentru ca am trecut si trec prin ceea ce ai trecut tu, inteleg foarte bine ce simti inlauntrul tau. Da. Hristos exista. Eu sunt dovada ca El exista. De doi ani de zile, mi-a schimbat toata viata. 360 de grade e putin spus. Cu El m-am lasat de fumat, cu EL m-am lasat de droguri, de bautura, de viata de noapte. Poate ca duci o viata de noapte si poate ca-ti place, dar totul este desertaciune. Menita sa te tina legat de ea ca s anu vezi Adevarul. Daca vrei ajutor, te pot ajuta spunandu-ti cum exact m-a schimbat pe mine. Ce-am facut, de fapt, ce-a facut El. Ai nevoie de o curatire launtrica. Sa-ti cureti sufletul de toata zgura cu care te-a improscat lumea de cand te-ai nascut si pana acum. cerceteaza-te pe tine insuti si vei intelege ca am dreptate. Ia aminte la ce-ti spune inima. Iarta-ma, nu stiu cum te cheama, iti doresc s afii c alauzit de El pretutindeni. E singurul care te iubeste cu adevarat. Nici amma nici tata, nici nimeni nu te iubeste cum o face El si vrea sa simti asta. fa-ma demodata sau cum vrei tu... eram si eu al moda... darcu ce folos, unde ma duce toata moda? daca maine mor, ce rezolv ca ma tund nu stiu cum si ca ascult nu stiu ce muzica? sufletul meu crezi ca are nevoie de astea? nope.. adriana.savu1@gmail.com Domnul sa te vindece!
13.01.2012 02:00
NU INTELEG CEVA?!
Daca mananc apoi vars este ca si cum nu as fi mancat nimic si ma ajuta sa slabesc?
04.01.2012 02:09
sunt constienta ca am un inceput de bulimie
De vreo 2 luni daca mananc seara sau prea mult nu pot adormi, si atunci vomit...dar in ultima saptamana am vomitat aproape in fiecare zi, si de mai multe ori..mananc ca sparta si dupa vomit...nu stii ce sa fac sa ma controlez...
09.12.2011 23:23
si eu ma confrunt cu aceeasi problema de ceva timp... si nu stiu cum sa scap de ea..atunci cand sunt singura sau stresata cu ceva totul se agraveaza.. de fiecare data spun gata, de acum pun stop! insa mai tarziu cad in aceeasi capcana.. este extrem de greu, nu i doresc nimanui sa se lupte cu aceasta boala...dar eu voi continua sa lupt si sa sper ca intr o zi voi deveni mai puternica si voi reusi sa trec peste asta! sper ca toate fetele ce se afla in aceasta situatie sa gaseasca forta interioara necesara pentru a invinge!!
14.11.2011 18:33
fff hreu de oprit!!
e oribil si ff greu de oprit !!!
si chiar daca vb cu cunoscutii nu primesti ajutorul necesar care te ar determina sa te opreti
14.10.2011 23:31
salut
in ultemul timp mănînc foarte mult,am senzaţia că nu mă satur,,,după care îmi provoc singură vomă sunt conştientă că nu-i un lucru normal ,,,,dar îmi pare că sunt foarte grasă,,,,şi nu-mi place de loc cum arăt cînd mă privesc în oglindă((((((
08.10.2011 15:48
@buna
Draga ”buna” esti abia un merisor care da in parg. Cautati de munca orice, voluntariate plus scoala. Nu lasa timp liber sa te gandesti la tine decat sa vezi ca iesi din casa decent imbracata si asigura-ti un regim igienic de viata: somn, masa, activitati, scoala. Viata este un drum foarte greu si de neinteles dar la varsta a treia vei constata ca a fost interesant. 19 ani este unul din pragurile esentiale ale femeilor si trebuie sa treci peste el cu eleganta adica fara ganduri de suicid. Numai persoanele egoiste se gandesc la suicid. Priveste in jur cum se chinuie altii sa traiasca si-ti vor trece gandurile urate. Ajuta-te mergand la biserici cunoscute, mergi vinerea si sambata la o manastire si roaga maicile sa te adaposteasca o zi-doua. Te vor ajuta sa depasesti momentele grele din viata fara psihiatri sau medicamente. Putere !
03.10.2011 00:50
Bulimia
Buna. Va spun povestea pe scurt si as dori niste sfaturi si pareri. Sotul meu sufera de bulimie. De cand il cunosc (8 ani) mereu vomita dupa masa. Mereu asundea acest fapt, dar dupa o vreme mi-am dat seama ca vomita cel putin de 2-3 ori pe zi. L-am intrebat de ce, el a spus ca ii rau sau ca nu ii adevarat ca vomita asa mult. Acum dupa 8 ani de zile, zilnic impreuna, il stiu deja, si stiu de fiecare data cand merge la baie si vomita. Nu ii gras, ii iubit, nu are probleme cu cei din jur care sa il faca sa se simta incomfortabil in pielea lui. am incercat sa discut cu mai multe persoane si sa cer sfaturi, dar nu am reusit sa rezolv problema. Daca ii zic sa mergem la medic, el nu vrea nici in ruptul capului. Si mereu spune ca ii bine si ca nu e adevarat ca vomite asa mult. La fiecare masa mananca mult, si in graba, parca nu ar avea vreme de mancat, si mereu incerc sa ii zic frumos sa mestece mai bine mancarea sau sa nu se forteze daca ii plin, si sa nu manance mult. Am incercat sa vb cu el de mai multe ori frumos sa ii explic ca se poate agrava situatia si poate sa aiba alte boli mai rele din cauza bulimiei. II frumos, si ii dragut, nu are probleme cu parerea oamenilor, si nici in casnicie nu am avut probleme, sau sa fie stresat sau sa ne certam . Dar nu mai pot sa il suport vazand cum isi distruge sanatatea. Mi-e frica ca mai incolo se poate agrava din cauza ca vomite asa mult si des. Adica zilnic de cel putin 2-3 ori. Va rog sa imi dati sfaturi daca se poate. Multumesc
02.10.2011 01:44
sufar de bulimie si anorexie ajutati-ma
De un an sufar de aceasta boala ,,,mananc mult si dupa ma duc sa-mi provoc vomit,viatza mea agitata fara liniste ma adus in aceasta ipostaza,,,mananc pe furis,,,stau cateva zille bune fara mancare pt a slabi,dupa am o pofta nebuna nu mai de dulciuri,,,mananc mult dupa aceea imi pare rau ce am bagat in gura si ma vad deja grasa si-mi provoc voma,,,ajutati-ma sa scap de aceasta boala,credeti-ma ca nu este atat de usor sa o depasesc,nu pot vorbi cu orcine,rad de mine,vreau sa incep un regim,sa stiu si eu sa mananc,sa nu ma mai infometez si dupa sa-mi para rau ce am mancat,,urasc mancarea,dulciurile,,,de un an sufar de aceasta boala,am momente cand nu mai pot nici sa vomit,si ma urasc,,,nu ma iubesc cum arat,,am 160 si 53 kg,,,doresc sa vorb cu u psiholog doresc sa stau pt 2 luni inchisa undeva sa mi se dea un rogram de mancare cum trebuie ca sa pot reusi sa ma repun pe picioare
15.08.2011 18:39
buna
de 2 saptamani nu ma pot opri din mancat(dulciuri in special)nu am probleme cu kg in plus..la cei 19 ani ai mei am 45 de kg dar singuratatea preseaza asupra mea...incep sa fiu depresiva si am dureri groaznice de cap..nu stiu ce e cu mine dar nu ma pot controla,ma enervez extrem de repede si imi cade si parul in exces...deja am inceput sa ma gandesc la suicid insa mai sper la o schimbare....oricum tineretul nu mai e ce a fost :(
14.08.2011 21:16
buna
Sufar de aceasta boala de un an si cv. Mi.e frica sa nu afle cei din jurul meu. Am 20 de ani si 48 dekg. Ma descurajeaza orice gram acumulat. Am avut acum 5 ani un exces alimentar kre a dus la ingrasare. Am avut cu 20 de kg mai mult dekt am acum. Multa lume a ras de mn la momentul respectiv, fapt ce m.a condus catrea aceasta boala. Imi doresc sa skp, dar nu pot si nu stiu ce sa fac.
25.07.2011 00:09
De azi voi deveni bulimica pe baza nervoasa!!!
Deci nu mai suport nu mai stiu ce sa mai fac si nu mai rezist ... Tatal meu incontinuu ma face grasa si ca mananc mult si nu stiu ce sa fac am ajuns sa ma uit cu jind la fotomodelele de prin reviste, nu am stat deloc la soare ca sa nu'mi expun corpul vederi celor din jur. Am citit pe acest site cum se manifesta bulimia nervoasa si la fel e si la mine. Nu pot sa slabesc ... Cu cat tatal meu imi da mai des apelative adresate la greutatea mea cu atat mai mult imi vine sa mananc nu stiu daca as cere ajutor dar de vomitat tot am sa vomit!!! Va scriu aceste randuri printre lacrimi pentru ca vreau sa aflu mai multe pareri ... Intre timp am sa continui cu autocompatimirea si am sa vomit!
19.07.2011 21:25
Bulimica
Ma alatur voua.De un an sunt bulimica.Imi e greu sa recunosc asta.Imi e greu in fiecare zi,pentru ca stiu ca in cele din urma o sa pierd controlul asupra mancarii.Imi e si mai greu cand vad ca stagnez,ba chiar dau inapoi.
Luati id-ul meu:ana_y_mia sa putem vorbi!
Numai bine!
05.07.2011 02:32
nu mai manca ! concentreaza-ti toata atentia asupra altui lucru ca sa uiti de mancare
02.07.2011 23:56
bulimie nervoasa
si eu sufar d boala asta,am 1,74 si 64 kg.Ma vad grasa,manank fara stop pana sunt in stare s peznesk iar dupa, ma simnt vinovata imi bag degetele p gat si vomit.Am incerkat s ma opresk dar nu reusesk singura,nu mai am vointa kre o aveam candva,imi vine s imi iau zilele k nu are sens s traiesk asa.E un chin si viata nu are rost asa. nu vreau sa mai traiesk asa.
02.07.2011 23:55
bulimie nervoasa
si eu sufar d boala asta,am 1,74 si 64 kg.Ma vad grasa,manank fara stop pana sunt in stare s peznesk iar dupa, ma simnt vinovata imi bag degetele p gat si vomit.Am incerkat s ma opresk dar nu reusesk singura,nu mai am vointa kre o aveam candva,imi vine s imi iau zilele k nu are sens s traiesk asa.E un chin si viata nu are rost asa. nu vreau sa mai traiesk asa.
14.05.2011 14:10
salut
sufar de aceeasi boala si mie frica sa afle mama si iubitul meu...am bacu luna viitoare sunt extrem de stresata si manc una intr-una ...am 20 de ani si 63 de kg.nu ma accept deloc ,ma urasc si ii fac si pe ceilalti din juru meu sa sufere,in special pe iubirea mea ...ajutati-ma nu vreau sa il pierd.din cauza kg ....astept un raspuns urgent.ce sa fac?:(((
08.05.2011 20:42
speranta
Si eu sufar de aceasta problema de un an. Sunt constienta ca am aceasta boala si ca incet incet ma va distruge. Sunt zile in care vomit de 3ori pe zi, momente in care mananc in cantitati mari orice, parca pierd controlul asupra mea.E ciudat, caci in viata de zi cu zi sunt o persoana destul de puternica, insa la acest capitol sunt domninata de bulimie. Am zis de multe ori ca o sa spun "stop", dar a doua zi incep iar (cred ca e o problema de vointa ).Nu pot apela la ajutor specializat deoarece nu vreau ca familia sau prietenii mei sa afle. Le-as provoca prea multa suferinta..Este o boala teribila, pe care nu i-o doresc nimanui... Insa, sunt hotarata sa scap de ea, sa castig aceasta lupta continua.. sper sa reusesc de una singura, familia si prietenii mei nestiind de boala mea.Mesajele voastre mi-au aratat ca se poate si sunt hotarata sa inving si eu.. este incredibil de greu, insa sper din tot sufletul in cele din urma sa reusesc.
12.04.2011 19:33
sunt si eu bulimica
oare sunt si eu bulimica.Ma tot chinui de un an sa slabesc dar nimic nu mananc carene dulciuri mancaruri garite deci nimic ce ar ingrasa.dar mam descurajat foarte mult cand am vazut ca nu slabesc sunt mica de inaltime si arat indesata.problema mea este ca de cateva saptamani nu ma mai pot controla cand mananc,imi sta capul la mancare tot timpul si cand ma culc si cand ma trezesc iar cand ma pun sa mananc nu mai pot sa ma opresc orcata mancare as gasi tot mananc.Desi ma doare stomacul ingrozitor nu ma opresc si caut in continuare cate ceva sa mai mananc zici k nus constienta in momentele alea.Simt k inebunesc o zi ma pot controla dar a doua zi fac din nou as manca incontinu chiar si daca nu imi e foame si nu ma satur daca ati vedea cat mananc nu ati crede eu nu mancam intro saptamana cat mananc acum odata.Sunt disperata nu stiu ce sa fac cum sa ma vindec si sa pot si eu manca ca un om normal si sa slabesc .Exista vindecare fetelor sau suntem un caz pierdut k eu nu mai pot.
26.02.2011 15:48
sufar de bulimie?
de ceva timp ma preocupa ft mult greutatea mea. am 1.61 si 56 de kg (am 16 ani). eu cred ca sunt foarte grasa, dar prietenii spun ca arat perfect. la picioare si maini nu sunt grasa, dar la solduri si burta am cam multa grasime. cand eram mai mica eram slaba asta pana in clasa a 5a cand nu am mai facut miscare si stateam toata ziua pe scaun la calculator si mancam foarte mult, mancam o paine intreaga in fiecare seara. am reusit sa slabesc mancand mai sanatos si facand exercitii fizice. nu am tinut nici odata vreo dieta, dar am incercat cu batoane de slabit care mau ingrasat si mai mult. in 2008, 2009 si in vara din 2010 am fost multumita de greutatea mea. din noiembrie 2010 am inceput iara sa mananc mult si sa nu mai fac exercitii. mama imi tot spunea ca mam ingrasat si ma deranja. am incercat sa slabesc dar nu am putut. mereu am pofta de mancare si niciodata nu ma satur. acum am inceput sa fac exercitii fizice si sa mananc mai putin dar tot nu sunt multumita. as manca incontinuu. vreau sa merg la sala dar mama nu ma lasa, spune ca sunt prea mica... am incercat sa nu mai mananc dar ametesc si ma doare capul si mie frica sa nu lesin. prietenii imi spun ca nu ar mai trebui sa slabesc dar eu ma vad foarte grasa. mie rusine sa merg pe strada sau sa vorbesc cu baietii. cand se uita cineva la mine cred ca se gandesc la cat de grasa sunt. mie rusine sa port haine mai mulate pt ca mi se vede burta. de fiecare data cand mananc ma simt vinovata si incep sa plang. nu imi provoc voma pt ca mie frica sa nu ma imbolnavesc. dar asi vrea sa pot sa imi provoc voma ca sa slabesc. mereu ma gandesc la mancare si fac exercitii vizice pana mi se face rau. daca nu voi slabi pana la vara atunci mam hotarat sa imi provoc voma. credeti ca sufar de bulimie sau anorexie? mie rusine sai spun mamei, si oricum ea nu mar intelege.
17.02.2011 19:12
buliimia
asa patesc si eu am o pofta de mancre exagerata si nu ma pot controla dar nu vomit
05.02.2011 14:16
bulimia
ma regasesc in ce scriti voi aici, suntem toate asemanatoare,dar intrebarea e..cum putem scapa de bulimie si cum putem sa fim si slabe si frumoase pentru restul vietii? cum putem gasi acel echilibru pe care il cautam asa de mult?
20.01.2011 04:54
si eu..
eu m-am luptat cu bulimia nervoasa aproximativ 4 ani...aveam 16 ani..s-a declansat datorita unei depresii puternice si stimei de sine scazuta, iar tot ce faceam intr-o zi era sa ma gandesc la mancare...spre deosebire de bulimia normala, eu nu imi provocam vomitisme ..in schimb prezentam toate simpomele...incercam sa fug din anumite activitati si sa mananc pe ascuns, nu rezistam sa stau fara mancare nici ziua nici noaptea...desi imi doream foarte mult sa scap de aceasta chinuitoare obsesie, si ca sa va faceti o idee, imaginati-va ca am mancat 20 de kg de ciocolata intr-o singura saptamana...si eu ma intreb cum de nu am murit, oricum bine nu ma simteam dar pierdusem total controlul asupra mancarii ...si dupa numeroase cantitati industriale pe care le-am ingerat, am ajuns la obezitate gradul 2, cu vreo 25 de kg peste intaltimea mea ...si probabil ca DUmnezeu si-a facut mila de mine si m-a trimis la un endocrinolog care m-a scapat din acest cosmar prin medicamentatie...mi-a prescris antidepresive si pastile pt slabit...nu a mers excelent din prima dar in aproximativ 6 luni am fost alt om ...si ma mentin de 3 ani asa...multumesc lui Dumnezeu...este un ajutor divin si o sa ii raman datoare toata viata acelei doctorite minunate din Iasi.. desi nu credeam ca voi scapa vreodata si aveam ganduri extreme de vinovatie si ura de sine...succes tuturor...nu e nimic de ras sau rusine...este o problema reala si numai un incult cu mintea ingusta poate rade..
01.12.2010 02:27
si eu o am...
Si eu ma lupt cu bulimia..si anorexia de 10 ani.Am decis sa tin regim la 15 ani,asa ca am mers la diferiti doctori si nimic nu a mers,am decis sa opresc mancarea definitiv si am reusit sa slabesc 25kg in luna de zile,toodata urmaream un serial de pe la noi unde o pustoaica de aceeasi varsta cu mine isi baga degetele pe gat si voma dupa ce manca,asa ca am incercat si asta si au mai zburat inca 20kg in urmatoarea luna.Nu ma pot opri nici pana in ziua de azi,si de ce?Desi am 43 kg,ma vad grasa,iar astea sunt consecintele facute cu mana mea dar si cu ajutorul unor asa zise prietene care imi spuneau ca sunt grasa si o sa mar singura! Dietele trebuiesc facute cu rabdare si cap nu rapid prin voma!!!
27.11.2010 14:36
bulimie
este fgreu k bulimia
20.09.2010 16:36
am bulimie
am toate aceste sindrome .. si simt ca o iau razna ma vad urata grasa.. inmediat dupa ce mananc ceva merg si vomit mananc in execes chiar data nu mie fomae mananc pe ascuns dulciuri am daor 15 ani.. si nu prea stiu ce sa fakk:((
15.09.2010 09:51
e o prostie fetelor sa va ginditi la tot felul de gesturi necugetate ca sinteti grase fiecare este cum la dat dumnezeu .doar de un timp incoace este implantata ideea de a fi perfecta din cauza starurilor ca sint perfecte dar nu inseamna ca cine este gras nu are pereche .fiecare dupa cum ii este felul de a fi si eu sint plinuta dar nu am bulimie si incerc o dieta simpla cu otet de mere si miere poliflora iau 2 lingurite de otet intro canita de apa de 3 ori pe zi inainte de mese timp de 2 luni dupa care iau pauza si vad rezultatul incercati si voi .mai este ceva nu maninc cu piine va salut si va urez tot binele si aveti incredere in voi.
31.07.2010 16:26
bulimie
buna;si eu,ca toate celelalte fete sunt bulimica;am devenit dupa ce am slabit 14 kg in 2 luni;am incercat sa ma maentin la aceasta greutate dar am devebit bulimica;am ajuns sa mananc chiar si 3-4 ciocolate o data si in plus o tona de dulciuri si alimente,pana ce am dureri de stomac;si nu ma simt satula nici macar dupa ce am mancat toate aceste lucruri;as mai manca dar am dureri groanice de stomac;as vrea sa gasesc solutia la aceasta boala;va rog din inima:DACA CINEVA STIE CUM SE POATE IESI DIN ACEASTA BOALA,ID_UL MEU E ANGELICUTZA_1988L.va rog sa imi spuneti si mie ce trebuie sa fac.
10.07.2010 02:11
Se rezolva pana la urma
Pai la 1,54, sa ai 58 Kg, intr-adevar ca nu e prea bine, ceilalti te cam vad asa cum esti, insa nu e frumos sa se comporte asa, ia sa ai tu un 45 macar Kg, sa vezi atunci cum e. Daca te deranjeaza ce zic ceilalti si daca chiar conteaza pentru tine (pe mine m-ar fi durut undeva de parerea lor), fa cumva sa dai jos 13 Kg, nu le mai da motive sa zica asa, fa-i sa moara de invidie pana la urma.
Repet, daca conteaza asa mult ce zic ei, daca nu conteaza, n-ai treaba, insa oricum esti ceva supraponderala si ptr sanatate nu e bine, va trebui sa slabesti oricum.
De ce sa nu-i spui mamei ? Daca mamei nu-i spui, atunci cui ? Cum vrei sa fi ajutata daca nu vorbesti ?!
Primul lucru care poti sa-l faci e sa discuti cu cineva despre asta, sa spui ca ai nevoie de ajutor, altfel te vei distruge si psihic si pe toate planurile, vomitand, vei ramane fara dantura, plus alte probleme.
Si eu am problema asta, insa eu vorbesc deschis despre asta, desi deocamdata am greutatea normala ca fac f mult sport, hai sa vorbim pe messenger daca doresti despre asta, da-mi add la id, ID-ul este djgenove, iti dau eu accept-ul cand vad ca m-ai add.
01.06.2010 14:22
ce mi se intampla.....
nu mai suport....nu stiu ce sa mai fac.de un an ma chinui cu diete care parca sunt inutile. degeaba si tot degeaba. tot ce aud in jurul meu este:,,esti o grasa" din partea tuturor si mai ales din partea celor pe care ii consideram prieteni.numa jigniri numai complexe.am ajuns sa cred si eu ca sunt oribila.nu ma mai suport.mi-e rusine cu mine.mi-e rusine sa mai ies sau sa mai dau ochii cu cineva.cand se uita la mine o persoana am impresia ca ma examineaza din cap pana-n picioare mirandu-se cat sunt de grasa. am doar 1,54 m si 58 kg.nu stiu cat este de mult ce stiu eu este doar ca ma urasc si ka nu ma mai suport pe mine. de aceea dupa cateva zile de regim strict cu ore fixe si mancare putina ajung sa mananc in exces neputand sa ma opresc,iar dupa aceea imi provoc voma....nu stiu ce sa mai fac aceste crize sunt din ce in ce mai dese.ma simt foarte obosita mereu,am dureri si ameteli.nu mai sunt in stare sa vorbesc cu nimeni.ma sperie gandul sa-i spun mamei ka am nevoie deajutor.ce sa fac?
12.10.2009 21:28
doresc tratament sau ceai
foarte buna bun sfat ganduri nune dar dati si un ceai de tratatpofta asta de mancare la nerviiii
17.05.2009 15:25
sunt oribila
am 1,65m si 60 de kg si mereu am pofta de mancare,si de un timp am inceput sa vomit tot ce mananc dar nu am niciun rezultat,sunt la fel de grasa?cum pot slabi unele persoane cu asta si eu nu?
21.04.2009 22:34
sunt bulimica
e greu sa revii la normal
29.03.2009 11:15
ma gandesc numai la mancare
ma gandesc cum as putea sa mananc ceva apoi intervine o pofta nebuna de a pregatii ceea ce am pofta ,incerc sa ma abtin dar nu reusect mereu.am aproape 21 de ani si imi este frica de kilogramele pe care le pot adauga .sunt studenta si cel mai mare factor este stresul dar si probabil pentru ca sexul dispare din graficul meu .stiu cum ma pot ajuta dar este mult mai greu de pus in practica .plus ca evit aproape orice iesire din comoditate preferand sa mai lucrez ceva pentru facultate .(lipsa exercitiului fizic )
12.03.2009 22:53
momentan
Am inceput de vreo 1 saptamana sa mananc iar dupa sa-mi provoc varsatura...dar chiar am nevoie de asta,am 17 ani si vreo 96 de kg...nici o dieta nu ma ajuta...sportul doar partial...sper ca dupa ce scap de aceste chinuitoare kilograme sa ma pot opri!
06.03.2009 16:47
intr-o alta lume
Inteleg pe toata lumea!!!Parca esti intr-o alta lume unde cel mai nesemnificativ rol il are VOINTA:(( as vrea sa vb cu persoane care sufera de aceasta boala.Id meu:rocsana7979
07.02.2009 01:45
nu stiu daca e bulimie?
de ceva timp nu ma simt prea bine. nu pot sa mananc orice cand vad o mancare{chiar daca imi placea inainte}imi vine sa vomit{dar nu vomit}mananc foarte mult si multe dulciuri in special seara. dupa ce mananc uneori imi vine sa vomit sau am niste dureri ingrozitoare de stomac. eu cred ca e bulimie deoarece am trecut peste kg care ar fi trebuit sa le am la varsta mea{53 la 13 ani}si am cunostinte mult mai in varsta care au 52 la 35 de ani. iar eu ma urasc. astept pareri si pe adresa mea de mess liana_will. va rog datimi un sfat
24.01.2009 06:26
nu stiu ce sa fac sa scap de obsesia ptr mancare
nu stiu ce sa cred
04.12.2008 17:14
Razna
Deci am dat search pe google asa mio venit ca de ceva timp ma speriu de mine mananc fara oprire vomez si de 5-6-7 ori pe zii... ma consider grasa.
Am 1,69 si 53 kg si visu imi e sa am 45... nu... consum si bauturi alcoolice aproape zilnic... chiar si altele... is oricum razna in cap... nuj care din toate astea is motivu principal. Aaa si am 20 de ani... ce parere aveti?
03.10.2008 18:07
Ajutor
Va rog din suflet ajutati-ma... nu pot sa mai fac nimic... si stiu ca sunt pe moarte! Dupa un an de anorexie am ajuns in extrema cealalta. Recent parca nu mai am control sa ma abtin de la mancare, si mananc exagerat si vomit, se intampla pe putin 1 data pe zi... ma dor toate: psihicul, fizicul, am destule probleme de sanatate dar nu ma pot opri. Prima oara am vomitat la 13 ani, dar se intampla rar, de un an sunt un dezastru.. De la 63 kg am ajuns la 47. Sunt o simpla fata de 17 ani... pot fi prietena ta, vecina ta de peste strada, pot fi copilul retras din ultima banca pe care nu'l baga nimeni in seama, pot fi oricine, pot fi tu! toate care va regasiti in aceasta descriere. Va rog ajutati-ma. id meu de contact este mia_naughty_girl. Nu ignorati acest mesaj.
03.10.2008 18:06
Ajutor
Va rog din suflet ajutati-ma... nu pot sa mai fac nimic si stiu ca sunt pe moarte! Dupa un an de anorexie am ajuns in extrema cealalta. Recent parca nu mai am control sa ma abtin de la mancare, si mananc exagerat si vomit, se intampla pe putin 1 data pe zi... ma dor toate: psihicul, fizicul, am destule probleme de sanatate dar nu ma pot opri. Prima oara am vomitat la 13 ani, dar se intampla rar, de un an sunt un dezastru. De la 63 kg am ajuns la 47. Sunt o simpla fata de 17 ani... pot fi prietena ta, vecina ta de peste strada, pot fi copilul retras din ultima banca pe care nu-l baga nimeni in seama, pot fi oricine, pot fi tu! Toate care va regasiti in aceasta descriere... va rog ajutati-ma. id meu de contact este mia_naughty_girl... nu ignorati acest mesaj.
29.09.2008 11:01
Bulimie nedorita
Bulimia se poate forma si datoria drogurilor
caci unele iti afecteaza stomacul, el incercand sa le elimine din organism, elimina tot ce mananci prin voma. Si nu tine mult asta, doar ca te obishnuieshti si ajungi sa ti-o provoci si singur considerand ca asa iti va fi mai bine.
29.12.2007 04:13
Ana versus Mia
La mine totul a inceput in vara, cand am aflat ca am ramas corigenta. Am fost dezamagita de mine insami si desi pana atunci mancam exemplar, am devenit anorexica. Slabisem enorm si intr-un mod ciudat ma simteam mandra de mine. Oricum anorexia nu ma facea sa ma simt in halul in care ma simt acum. E adevarat ca nu mai ieseam din casa si amanam orice activitate relaxanta pentru momentul "cand voi fii destul de slaba". Peste doar 7 luni, am clacat. Anorexia s-a transformat in bulimie, care mi se pare mult mai grava. Cred ca schimbarea s-a produs in perioada examenelor de corigente cand am mancat destul de mult din cauza stresului. Desi am trecut cu bine peste odata ce am descoperit ca pot manca pentru a ma simti mai bine, am inceput sa fac asta rar, dar regulat. Nu stiu cum dar din anorexica, am ajuns bulimica, iau laxative si vomit zilnic. Imi este sila de mine, stiu ca ma degradez si ca o sa ajung sa arat putreda ca o moarta dar nu ma pot opri. Nu credeam ca o sa spun asta vreodata, dar mi-e dor de anorexie.
06.10.2007 19:55
Si eu ....
ma numar si eu printre fetele care au aceasta problema,cel putin asa cred...totul a inceput acum un an,cand am inceput sa ma ingras,eu nu aveam treaba cu asta...mi se parea ca arat destul de bine,nu-mi faceam complexe si apoi "te-ai ingrasat""ai burta,esti grasa" si tot asa,cand le mai auzeam si pe colegele mele,care au d ex 1,65 si 53 d kg,cand le auzeam k ziceam d ele k sunt graseeee ma gandeam dak ea e grasa eu ce sunt la 1,64 si 58 d kg...si de atunci a inceput totul,am zis intr-o dimineata de azi ma apuc sa slabesc,tineam 1-2 zile ,faceam foamea mai exact,apoi incepeam si mancam enorm d mult...nu-mi mai trebuia dar mancam,mnacam,apoi sentiment de vinovatie...am incercat sa-mi provoc voma..n-am reusit decat d cateva ori dar am renuntat sa mai fac asta,apoi cand manac asa in disperare,ma pun si fac in continuu 1 -2 h d sport pana la epuizare,pana mi se face rau pur si simplu...n-am reusit sa slabesc...uneori cred k n-am dc sa-mi fac griji,f rar dar imi amintesc iar ce sp x sau y...si imi vine sa plang,am ajuns sa mananc d nervi,cand sunt suparata,mananc...inca mai imi doresc sa slabesc,sunt grasa...am un jurnal in care am pur si simplu pagini mazgalite...in care ma jignesc eu singura,imi vine sa-mi scr4iu p frunte k sunt o vaca grasa...ma detest!!!Mi-am dat seama k se intampla ceva cu mine..am citit ceva depsre bulimie si m-am regsit,inclusiv la partea cu gandurile sinucigase...da,m-am gandit si eu la asta...am inceput sa ma izolez d oameni,nu mai pot sa invat,ma simt un gunoi,cand ies p strada am impresia k toata lumea trece p langa mine si zice "vai ce grasa oribila e si asta" ... :(( Da,stiu,am nevoie de ajutor dar nu-l cer...cred k o sa reusesc sa ma vindec eu singura...M-am gandit sa vb cu mama,dar ea e mereu plecata dak vb 5 min cu ea intr-o zi ce faci si atat cum a fost la munca...Cred k daca i-as spune ,n-ar intelege...de fapt nu stiu cine ar intelege...poate voi...care treceti prin ce trec si eu.mi se intampla k desi imi place un baiat si lui d mine,il resping pt k cred k nu sunt demna d el,k sunt grasa...cum sa umble el cu o persoana asa d grasa k mine..si sufar,da SUFAR!!!Uneori nici nu stiu de la ce a pornit totul...dar vreau sa se opreasca...am zile cand nu mananc absolut nimic ca apoi sa mananc k o disperata ...daca mananc normal,si am pus putin gura p o ciocolata apoi nu ma mai opresc incep si mananc d toate in cantiati industriale doar pt k am gustat putina ciocolata care este interezista cand vrei sa slabesti...la sc nici nu-mi vine sa rasp la intrbarile p care le pun profesoari tot din cazua asta,cum sa-si zica o grasa parerea...ma opresc aici,a inceput sa ma doara capul...si plang din nou...
11.09.2007 20:12
rau sa ajungi
m-am intalnit si eu cu problema aceasta timp de un an,dar mi-am propus sa ma autoeduc si sa ma stapanesc,am zis k sunt destul de puternica sa scap de bulimie,dar....uneori(f rar)inca mai am probleme,sper sa scap de tot de ele,pentru ca e foarte greu sa ma autocontrolez.fetelor iubiti-va asa cum sunteti, pentru ca sa va iubeasca si cei din jur,fiti increzatoare in propria persoana si ganditi-va ca mancarea nu este cel mai important lucru din viata(sa va supraalimentati) si nu poate reprezenta un refugiu benefic.bafta
13.07.2007 00:44
se poate
se poate vindeca.am trecut aproape prin toate etapele prin care trec si fetele si este groaznic dar ma bucur ca Dumnezeu m a vindecat.daca doreste cineva sa vorbeasca mai multe despre asa ceva si sa se vindece astept un telefon la nr 0767304364(nicoleta) multumesc
08.04.2007 00:52
bulimia...
am ramas foarte surprinsa de ceea ce am citit azi pe forum! nu mi-am putut imagina ca atatea persoane sufera de aceasta BOALA ! de 24 de ani imi tot propun sa ma las si nici azi nu am reusit!mi-e rusine sa spun ca sunt si cadru medical , sunt constienta de boala mea ;in fiecare zima gandesc cum sa-mi mai ocup timpul sa pic seara franta si sa nu mai am puterea sa mai maninc pt ca se intampla ceeace se intampla!nu pot sa cer decat un AJUTORRRRRR!!! dar din pacate nu prea ai de la cine....
05.04.2007 20:48
Shi eu sufar de bulimie....
Si eu am o poveste la fel ca fiecare...eu am fost la un specialist unde am urmat un tratament medicamentos timp de 6 luni timp in care am scapat putin de bulimie dar dupa ce am intrerupt medicamentele , din cauza efectelo secundare, am revenit la ceea ce eram . Am 1.81 si 68-69 kg, ma cantaresc apropate zilnik, cum am timp, :) uneori si de 3 ori pe zi, probabil sunte-ti familiarizate cu acest fapt si voi. Acum am schimbat jobul si vreau sa spun ca este ceva mai bine, sunt foarte ocupara si mananc doar pranzul, in jur de ora 2, lucrez pana la ora 5 15 timp in care nu mai mananc nimik. Cand ajung acasa sunt deja obosta si nu mai am chef de mancare ..eventual de ceva iaurturi dar cand sunt suparata apelez dinou la frigider si mamanc pana cand imi provoc voma. Nu stiu cand voi scapa de aceasta boala, pentru ca este o boala, insa ma gandesc la faptul ca imi doresc un copil si daca voi continua cu bulimia cred ca ii voi pune si lui viata in pericol. Cred ca trebuie un tratament indelungat plus un echilibru pe toate planurile ca sa fie bine,atata timp cat ne confruntam cu probleme, stres si altele nu vom scapa de bulimie. Bafta celorlalte si daca stie cineva o reteta buna o vreau si eu .
25.12.2006 16:32
de ce oare?
eu nu prea stiu cand a inceput totul...parca am fost aruncata intr-un cosmar.sunt o fata draguta,chiar frumoasa,spun unii,dar de cele maimulte ori eu nu ma vad asa.in momentele in care am stomacul gol si sunt la regim sunt bine dispusa si vesela,dar cand simt ca-mi pierd iar controlul asupra mancarii intru in panica.ma ingras iar pe zi ce trece si in perioada aia aman orice am de facut.trece timpul pe langa mine pt ca eu sunt ocupata...sa mananc si apoi sa elimin(nu mai iau laxative de la inceputul verii,nu vomit,nu am vomitat niciodata,dar beau ceiuri,apa,cafea si rabd de foame).zic ca-i ultima oara,dar o iau de la capat.nu am incredere in mine pt ca sunt plina(1,55 si 63kg).in clasa a 5 cred ca a inceput totul.niciodata nu am fost slaba,dar aatunci aveam cam 50 kg.am forme si colegele mele nu aveau.poate erau geloase,dar ziceau ca-s cam grasa.de atunci am inceput sa cred.eram hotarata sa tin dieta,dar cand mancam ce nu trebuie ziceam k de maine...acum sa mai mananc cat pot si de maine ma pun pe regim.logic k in zilele in care ingurgitam mancare in exces se si depunea si nu slabeam suficient in zilele de regim.asa am ajuns la aproape 70 kg.eram groaznica,de nerecunoscut si imi venea sa mor e oftica,dar si durere pt ca ma stiam altfel ,ma simteam altfel pe dinauntru.eram deprimata si trista.in vara trecuta(2006)am facut mult sport si am tinut regim.mai mancam si mult dar fructe,iaurt,cereale si faceam spotr.nu se punea.am ajuns la vreo 60.m-am mai ingrasat in vacanta asta de craciun vreo cateva kg si iar am intrat in panica.nu stiu ce sa fac,de maine voi tine iaar regim.am mai avut si saptamani consecutive in care am mancat foarte echilibrat,am slabit,sciam totul pe foaie,dar m-am lasat.cred c-o sa o iau de la cap.tre' sa reusesc.niciodata nu am fost slaba,dar poate intr-o zi...craciun fericit!
15.12.2006 21:28
dupa ce am citit art vostru am avut impresia ca mi-am citit descrierea mea. de cand ma stiu am fost tot timpul mai plinuta , nu am facut nici un sport.in clasa a 11 a in vara am constientizat intr-o zi ca tb sa slabesc. era vara si eu nu ma puteam imbraaca doar in tricou deoarece immi sarea burta si alte cele, si probasem o fusta pe care mi-o luasem cu un an in urma si aceasta acum o puteam incheia doar sub bust va dati seama cum am ramas....apoi mi-am facut curaj si am inceput dieta cu ciorba de varza am tinut-o apropape toata vara tineam o sapt apoi o sapt mancam fructe legume mamaliga lactate si apoi iar ciorba.si va zic ca am slabit vreo20 kg faceam si sala de vreo 5 ori pe sapt.de atunci au trecut 2,5 ani. mi-am schimbat aprox modul de viata dar de sarb sau cand sunt trista mananc f mult nu ma pot controla. fac sala de 4 sau 5 pe sapt,am tinut de atunci tot felul de diete darnu au dat rezultatele astepatate.sunt obsedata.cand vad ca ma umflu apelez la, laxative.sunt obsedata .ma consider urata grasa...nimeni nu ar putea sa se uite la mine nu am incredere in mine,....am slabit dar de atunci mai vreau dar nu mai dau orice asa face chiar daca fac sport..la anul in ian am zis ca voi merge la un ntritionist sa ma ajute..astept craciunul cu mare bucurie dar si cu placerea ca voi manca alimente interzise dar stiu cum ma voi simti atunci voi lua laxative...acum am 64-65kg la 1,67 mai tb sa slabesc destul.acum 2,5 ani aveam 85-86kg. am talia mica nu ma burta aproape deloc dar am picioarele groase si sunt lata in bazin.tota lume ami-a spus ca asta e constructia mea dar nu voi intelege cred niciodata ...m-am tonificat destul am picioare lucrate se vede dar sunt groase....sunt bulimica? cred ca da...va urez un craciun fericit si sa aveti incredere in voi (zic eu)
21.11.2006 16:06
despre noi
nu am intrat niciodata pe forum dar azi ceva din ce am citit m-a facut sa va scriu aceste randuri.
Am facut sport de performanta din clasa a V-a pana in a XII-a atat la scoala cat si in echipa timp in care eram destul de slaba(mai precis asa cum trebuia),dar dupa ce m-am lasat am inceput sa pun pe mine vreo 16 kg(atentie am 1.60)in timp de vreo 6 luni.Desi am incercat sa mai alerg din cand in cand si sa mananc mai putin eu tot luam in greutate.Acest lucru m-a facut sa imi pierd increderea in mine si cred ca e singurul lucru in viata mea peste care nu pot trece.
Sunt foarte optimista si cred ca totul tine de vointa noastra dar cateodata am vrea ca altineva sa ne impinga de la spate sau sa ne aduca totul pe tava,desi in momentul cand este posibil acest lucru nu mai avem nevoie sau nu suntem multumite de rezultat.
Eu cred ca pentru mine schimbarea va veni din interior.Nu trebuie sa aratam ca niste papusi de pus in geam important e sa stim cine suntem,cine vrem sa fim si sa credem ca putem schimba ceva(asta doar in cazul in care e nevoie).Pentru toti prietenii mei si sa ma credeti ca am destui contez eu si nu infatisarea mea,conteaza felul meu de a fi si nu infatisarea mea,conteaza bucuria si daruirea mea si nu infatisarea mea.Desi si eu mai am momente de indoiala sunt multumita cu faptul ca sunt o persoana intreaga atat fizic(dupa analizele mele pot zbura)cat si psihic.
Va pup si sper ca ceva ceva din ce am scris aici sa va aduca bucurie pe chip.
Daca vea cineva sa vorbim(despre orice)va las adresa mea de email:adi74p@yahoo.com
20.04.2006 22:06
Am putere dar nu destula....
Cred ca am putere, de foarte multe ori am incercat sa ma RIDIC si sa reusec insa cand apar probleme din toate partile parca inloc sa devin mai puternica, imi pierd din elanul pe care il am si cedez prada aceleasi ispite MANCAREA si nu numai. Imi doresc din suflet sa ma schimb in bine, dar crezi tu ANONIMULE ca se poate singur? De ce crezi tu ca pe Pamant nu suntem singuri sau pe o insula pustie? Pentru ca avem nevoie unii de altii... este parerea mea, nu o impun! Eu sunt convinsa ca pot sa ii ajut pe altii, am si facut acest lucru de foarte multe ori,dar nu reusesc sa ma ajut pe mine. Sunt slaba din anumite puncte de vedere... sunt o fire sensibila si atunci totul devine mai coplicat. Cad prada stresului si ma pierd in TOT ce EXISTA. In tot ce este adevrat si ce este MINCIUNA, incat nu mai pot sa le deosebesc aceste "valori"!dieperfektewelle_@hotmail.com
19.04.2006 15:52
Bulimia nervoasa
Ma bucur ca am putut citit aceste mesaje i cred ca aceste persoane nu au nevoie de ajutorul altcuiva.Fiecare din noi are puterea de a face ceva pentru el. Puterea este in noi cei care avem probleme.Daca ajungi sa citesti aceste mesaje pe net inseamna ca ai citit si rezolvarea problemelor tale.Incearca singur si o sa constati ca este mai mare bucuria atunci cind rezolvi aceste probleme fara ajutor exterior.Puterea sta in fiecare nu in ajutorul altora.Acei "altii" nu fac altceva decit sa scoata ce e mai bun in fiecare din noi.Daca va placut scrietii anonimosului.
19.04.2006 01:48
Va rog in numele tuturor personelor care au nevoie de ajutor se speranta!!!
De ce nu citeste un medic tot ce scriem aici, de ce nimeni nu face nimic? Daca maine ati afla ca una dintre noi a patit ceva grav... nu v-ar parea rau ca nu ati ridicat nici un deget pentru a da cel mai mic ajutor? DE CE? Este IMPOSIBIL? Va rog...?! In ficare zi intru pe acesta adresa cu speranta sa gasesc o mica SPERANTA.. un gand, un sfat..orice.. dieperfektewelle_@hotmail.com
18.04.2006 09:22
vindecare?!
subiectul este mai mult decat binevenit. sunt afectata grav de aceasta afectiune. pot spera intr-o vindecare? puteti sa-mi furnizati mai multe informatii? am mare nevoie de ajutor. multumesc
13.04.2006 12:15
Stiu ca as reusi dar nu pot singura!
Sunt in clasa a 12-a stresul este mai mare ca deobicei, desigur si pofta de mancare! Am excese de manacare de cativa ani, tulburari ale menstruatiei si aproximativ din clasa a 8-a am pus vreo 20 de kilograme.Inca nu sunt obeza, cand ma aranjez as putea sa zic ca sunt draguta, insa simt nevoia de a avea un corp usor, fara burta. Am ales sa dau la o proba din sport,iar intentia mea era de a da vreo 5-7 kg jos. Rezultatul nu a fost pe masura dorintei mele. Mananc enorm de mult si devin tot mai pesimista. Nu ma pot concentra la scoala, nu pot sa invat si vesnic ma gandesc sa imi fac o bucurie cu ceva de mancat(cat mai multa paine si chipsuri,exces de dulce). Nu exista nici o padurice in zona ca sa merg sa alerg, am pus-o pe mama sa imi ia o banda de alergat, pe care insa nu o folosec, deoarece ametesc dupa cateva minute si plus mi se maresc pulpele de la picioare. Nu sunt multumita de mine si realizez ca am o problema psihica. Imi este greu sa continuu. La scoala lumea ma considera normala, desi doar cativa stiu de exesele mele in mancare si fac misto pe tema aceasta, desi eu le zic ca nu pot sa scap de ea. Am nevoie de o schimbare. Daca ar exista un centru in care ar fi niste medici si oameni mereu prezenti langa noi, cu idei as merge chiar si pentru o luna. Nu vreau sa ajung model, dar simt nevoia ca hainele sa stea normal pe mine, sa nu arat ca in luna a 5-a. Am incercat de multe ori sa fac ceva, tratamente naturiste, bai, plimbari..dar ceva lipseste. Persoana care sa fie alaturi de mine, sa ma ajute sa trec peste o problema pe care o consider majora, deoarece nu pot sa ma integrez in lumea aceasta.E-mailul meu este dieperfektewelle_@hotmail.com
04.04.2006 10:57
hai sa ne intalnim sa vb despre asta
daca mai multe fete care au sau care au reusit sa scape de aceasta boala sunt dispuse sa ne intalnim am putea forma un club. am putea sa invatam una de la alta, sa vedem cum au reusit unele dintre noi sa treaca peste asta si mai ales sa ne sustinem reciproc. ar fi minunat, pentru ca numai cineva care a trecut prin asa ceva poate intelege cu adevarat ceea ce se intampla cu noi. adresa mea de mail este: speranta_77@yahoo.com. cine ar vrea sa incercam varianta asta sa-mi scrie. va rog mult fetelor hai sa ne ajutam una pe alta. mie imi este foarte greu pentru ca nu am cu cine vorbi despre asta, si din cauza bulimiei m-am indepartat de prieteni pe care aproape ca nu ii mai am.va pup
04.04.2006 10:50
de zece ani am bulimie
de zece ani sufar de aceasta cumplita boala. nu stiu cum sa ma tratez, nu cred de fapt ca ma voi vindeca vreodata. mi-e teama sa ma gandesc la viitor si la felul cum se va inrautati din ce in ce mai rau sanatatea mea. am incercat sa merg la psiholog dar din lipsa banilor am renuntat. am fost practic abandonata de parinti, de fapt nu ii intereseaza de mine, stau cu chirie si nu imi permit sa platesc sedintele. ideea e ca eu in sufletul meu inca sper ca ma voi face bine, nu stiu cum, dar.................aveti mare grija sa nu cadeti in capcana asta ca e foarte dureros cand iti dai seama ca nu mai detii controlul asupra ta
03.04.2006 10:32
There are more
Draga mea,
Cred ca si eu sufar de aceiasi problema. Am cateva kilograme in plus pe care tin neaparat sa le dau jos pana la vara (am 1.73cm si 66 de kg - cred ca un 58 kg ar fi perfect). Am tinut dieta la sfarsitul anului trecut (6 saptamani), dupa ce am mers la un medic nutritionist. Dieta mi-a fost prescrisa in functie de grupa de sange. Vreau sa spun ca primele 3 zile (poate chiar prima saptamana) a fost mai grea, apoi insa m-am obisnuit cu dieta si chiar nu imi doream sa mananc altceva. Dupa 6 saptamani de dieta slabisem 5 kg. Este foarte bine, pentru ca nu trebuie sa slabim brusc, pentru ca apoi ne ingrasam la loc foarte repede, plus cateva kg in plus decat aveam initial. Am inceput sa mananc iar, incet incet pana am ajuns la portiile uriase pe care le mancam si inainte de dieta.
Am pus la loc totul in 2 luni, iar acum ma chinui din nou sa ma apuc de dieta.
Reusesc cateva zile, apoi incep iar sa mananc tot ce prind in mana. De o saptamana am inceput sa si vars tot ce mananc. Din aceiasi teama ca si tine ... sa nu se depuna. Mananc pana simt ca explodez, dupa care mai adaug si niste ciocolata (ma gandesc ca daca tot vomit, acum e momentul sa mananc ciocolata).Problema este ca ieri am facut acelasi lucru. Am mancat foarte foarte mult cu gandul ca voi vomita in cele din urma. Insa nu am putut. Ma saturasem sa imi tot bag degetele pe gat dupa fiecare masa. Asa ca am stat si am "digerat" problema. Apoi am fost la market si m-am aprovizionat pentru dieta pe care o mai tinusem. Am inceput-o de astazi. Este prea devreme sa ma pronunt, insa sunt foarte optimista si stiu ca daca trec peste aceasta saptamana o sa reusesc. Pana la urma mai sunt doar 6 zile!:)
Sper sa reusesti si tu!
Daca vrei sa mergi la o consultatie unde am mers eu, iata numarul de telefon de la cabinet: 3174341. O consultatie costa 500.000 lei.
BAfta!
19.01.2006 17:48
Vreau sa mananc sanatos! Help!!! :((
Eu am 14 ani shi mi se pare k sunt grasa de cand toate colegele au devenit obsedate de silueta lor, shi la un moment dat am incercat shi eu sa tzin o cura de slabire (mancam numai alimente super-slabe in grasimi), dar nu puteam, pt. k dupa vreo 2-3 zile max. nu mai suportam shi incepeam sa bag in mine tot ce imi pica in mana shi "recuperam" in 2-3 ore tot ce nu mancasem alea 2-3 zile cat tzinusem cura. Shi de atunci (de vreo 7 luni), asha o tzin mereu. Mi se pare ca sunt grasa, deshi ceilaltzi zic ca sunt chiar perfecta. Eu ma vad grasa, nu-mi place deloc corpul meu. Vreau sa fiu slaba, slaba... Numai ca, dupa ce ma satur de tzinut cura, incep sa mananc muult, dupa aceea imi pare rau shi mi-e frica sa nu se depuna tot ce am mancat, asha ca incep sa fac foarte mult sport, pana la extenuare. Eu shtiam de pe la 11 ani de existentza bulimiei, vazusem un film, shi mi se parea o prostie sa mananci shi apoi sa vomitzi, shtiam foarte bine efectele acestei boli asupra organismului,ma shi informasem mult de pe net despre aceasta boala, pt. k am o colega anorexica care se trateaza shi incercam sa o ajut, iar bulimia este luata in discutzie mereu impreuna cu anorexia. Cu toate astea, intr-o seara, dupa ce tzinusem cura vreo 2 zile, mi se facuse o foame acuta, pe la 10 seara am intrat in casa, shi cand am vazut ca nu e nimeni acasa, am mancat repede 3 porztii de mancare. Apoi mi-a parut rau shi, cum shtiam ca bulimicele ishi baga degetul pe gat sa vomite, am zis sa fac shi eu asha, sa nu se depuna ce am mancat... shi am vomat tot... Apoi ma simtzeam bine, ma simtzeam mandra ca am mancat ce am vrut shi nici nu exista pericolul sa ma ingrash. A doua zi am facut la fel, toata ziua nu am mancat aproape nimic, iar seara am mancat o groaza shi apoi am vomitat. Asta acum vreo 3 zile... Shi nu mai vreau sa fac asta, pt. k shtiu ca nu e bine! VREAU SA IES DIN CERCUL ASTA VICIOS! NU VREAU SA DEVIN BULIMICA (cred ca inca nu sunt)! Daca mananc normal, ma ingras, pt. k mananc mult, cam o paine la o masa... shi am 1.53 inaltzime! Cand tzin cura, mananc vreo 3 felii de paine pe zi. Profa de sport a spus ca este foarte important sa mananci paine, ca painea nu ingrasa daca nu mananci multa, pt. k contzine amidon, care in combinatzie cu acidul gastric formeaza nu-stiu-ce care arde grasimile. E adevarat? Cum sa fac sa mananc normal? Ca nu pot sa tzin cura toata viatza, shi daca nu tzin cura ma ingrash... De fapt, cum se mananca corect? Trebuie sa mananci de fiecare data cand itzi este foame, pana te saturi? Cate mese trebuie pe zi? Eu shtiu ca trei, shi inca cate una mica intre mese... Dar cum sa mananc inca trei gustari intre mese, ca ma ingrash! Sa-mi zica shi mie cineva cum este o alimentatzie corecta, pls! Ca nu vreau sa incep sa vomit dupa fiecare masa ca sa nu se depuna...! :(((
19.01.2006 17:48
Este o realitate dureroasa
Citind acest articol mi-am dat seama ca si eu ma numar printre cei afectati.
Cred ca se poate depasi acest greu moment prin realizarea unui program regulat pentru mancare fara a se manca nimic intre mese, si cel mai important prin umplerea programului zilnic.Stimatele mele doamne, plecati de acasa, nu va luati bani decat pentru bilete si astfel incet, incet o sa reusim.
Un lucru iarasi pozitiv, ar fi sa va petrceti timpul cu prietenii, sa faceti ceea ce va place iar daca aveti vreo problema incercati sa o rezolvati, nu sa fugiti de ea.Dupa cum se stie fiecare probleme are cel putin o solutie, asa ca depinde de noi sa o alagem pe cea mai buna.
Mult succes si nu faceti lucruri dure de la incet, nu va autoimpuneti pentru ca psihicul nu lucreza asa.Totul cu rabdare si in timp.
19.01.2006 17:48
.......
astrid,am citit mesajul tau,si eu am aceleasi simptome...simt ca nu ma pot controla.ma gandeam daca nu ai vrea sa ne intalnim sau chiar sa incercam sa formam un grup,unde sa putem discuta intre de pb aceasta..uite,iti las adresa mea d e-mail,astept raspuns de la oricine care vrea sa discute si sa inceapa un pas spre vindecare...mult noroc tuturor!!!
19.01.2006 17:48
este o forma de a slabi
si eu fac asta. nu tot timpul doar cand mananc mult s mise pare extraordinar. fac de 3 ani si nu am nimic.
19.01.2006 17:48
mai astept mesaje si sfaturi
Am mai citit mesajele de pe forum si am completari la simptomele mele.Nici eu nu ma pot limita la o bucatica de ceva dulce,nu mai am masura si din cauza celor din jur am ajuns sa inger o cantitate mare intr-un timp scurt,ca si cand mi-ar fi frica sa nu vina sa ma vada cineva,e un fond anxios si vreau sa ma scap de el,sa fiu linistita,sa simt gustul mancarii si sa o savurez limitandu-ma la o portie,la o bucatica de prajitura/ciocolata,la un biscuit nu la un pachet de biscuiti,la o ciocolata si alte cantitati industriale.Totul se petrece pe fond nervos.Incerc sa ma feresc de tot ce e nesanatos si pana la urma ajung sa mananc mai multe alimente nesanatoase si in cantitati mai mari decat cei din jurul meu,care ma stiu obsedata de alimentatia sanatoasa.Multumesc pt mesajul pe care l-am primit si mai astept si altele.Imi doresc si ma chinui din rasputeri sa ma vindec.Mereu imi spun ca am o viata intreaga inainte si ca in fiecare zi pot si trebuie sa mananc,dar echilibrat,ca nu dispare mancarea maine.Am o viata sa gust cu masura din painea Domnului.Credeti-ma ca incerc sa ma autosugestionez in tot felul si vreau sa fiu echilibrata,dar e cel mai greu sa-ti invingi psihicul si sa reusesti sa-ti mentii echilibrul.Am reusit pt perioade scurte sa mentin un echilibru si ma simteam excelent dpv fizic si psihic,dar nu stiu ce anume ma tulbura si ma duce in extrema.
19.01.2006 17:48
nu stiu daca e vorba de bulimie
Ma numesc Mona-lisa Magureanu si am 17 ani si jumatate.Eu am avut complexe legate de greutatea mea de cd ma stiu si nu stiu ce sa fac ca sa scap de ele.Am 1.65 si am 60 de kg.Am o problema mare cu dulciurile ptr ca nu ma pot abtine, poftesc f mult si la un timo scurt(la 2-3 zile simt nevoia de ceva dulece si nu pot manca putin asa cum trebuie ci de multe ori mi se intampla sa mananc o ciocolata).Nu stiu dc poate fi o bulime dar ceea ce stiu sigur este ca am nevoie de sfaturi cum slabesc in primul rand si daca paote fi vorba de un inceput de bulimie.Va rog din suflet sa-mi raspundeti deoarece chiar vreau si eu sa fiu la fel ca toate colegele mele:sa pot purta orice, sa nu am complexe.Va multumesc!
19.01.2006 17:48
pt Astrid
Scumpa mea,Astrit,am fost in situatia ta in urma cu 2 ani, vreau sa te rog sa te gandesti la o intrebare care suna astfel:"Daca ai sti ca mai ai 3 zile de trait, ce ai face?" sunt mai mult decat convinsa ca nu ai manca excesiv in aceste 3 zile.Te rog gandestete poate nu mai ai nici 3 zile si poate vei descoperi ca ti-ai trait viata gandindu-te ce sa mai mananc.ia o pauza si analizeaza ; asta este ceea ce vrei,iubita nu asulta de 'alti' pt ca ei nu traiesc viata asta pt tine.Chiar'Cum te vezi peste 10 ani???'cred k ar trebui sa te maturizezi si sa treci mai departe,sa faci ceva din vita ta.Te rog ai grija de tine si fa in fiecare zi ceva frumos care iti face placere,totul o sa fie ok.Te pupuic
19.01.2006 17:48
aceeasi problema
nu stiu daca v-ati dat seama,dar am observat k ma simt f bine atunci cand vb despre aceasta problema...cel mai greu este sa recunosti...eu m-am gandit sa organizez o intalnire,unde putem discuta deschis,nimeni nu se cunoaste,si va asigur k va fi mult mai usor...o sa va las adresa mea d mail:alina_chl@topmail.ro..cine e interesat,ma poate contacta!mult noroc!!
19.01.2006 17:48
cer sfaturi
La fel am patit si eu...incepusem sa manac prea mult incat nu mai puteam desfasura activitati fizice si ma ingrasasem.Am reusit prn vointa sa slabesc,dar devenisem obsedata si slabisem excesiv.Eram groaznic de stresata de toti cei din jurul meu care faceau misto de mine ca eram prea slaba, ca eram foarte atenta la ce mancam,nu manacam carne si grasimi deloc.Din cauza presiunilor celor din jur am inceput sa mananc,m-am mai ingrasat,dar acum mananc excesiv si in general multe dulciuri.Am inceput sa ma trezesc noaptea si sa mananc si asta se petrece de aproape 1 an si nu reusesc sa ma controlez.Si ma enerveaza ca in general mananc dulciuri si o cantitate mult prea mare,imi supraincarc stomacul.Psihicul meu e la pamant si corespunde starilor psihice caracteristice bulimiei,insa eu nu imi provoc vomismente si nu folosesc laxative sau diuretice.Mi s-a dereglat sistemul digestiv.Sunt adeseori balonata si am o senzatie de disconfort.Nu stiu cum sa fac sa ma echilibrez,mi-e si rusine de mine...nu mai am masura.Mananc pe ascuns cantitati mari intr-un timp scurt.Familia mea inca nu a observat chestia asta si oricum nu m-ar intelege,si eu ma macin psihic.Nu m-ar crede daca le-as spune ca am probleme.Va rog sa-mi dati niste sfaturi!
19.01.2006 17:48
cred ca am nevoie de ajutor!
Trec prin toate etapele prezentate mai sus cu exceptia provocarii vomei. mie imi vine sa vomit de fiecare data cand mananc dulciuri fara sa inteleg de ce. e un semn al bulimiei?
am 1.69 unaltime si 59 kg si ma consider extrem de grasa ,uneori nici sa ies din casa nu-mi vine. prietenii imi spun ca nu sunt exagerat de grasa dar eu sunt din ce in ce mai convinsaV de asta. am nevoie de sfatul tau si de retete de slabit!
19.01.2006 17:48
O fi tot bulimie?
Si eu sufar de o pofta exagerata pentru mancare, asta dupa ce am reusit sa scad, dupa nastere, de la 80 de kg la 65.Insa eu nu-mi provoc voma si nu mi-a trecut asta prin cap niciodata oricat de mult am mancat.
19.01.2006 17:48
sufar de bulimie?
Am pofta de mancare, mananc foarte multe dulciuri pe baza de cacao si ciocolata, nu stiu cum sa ma stapanesc.
19.01.2006 17:48
draga stela
eu te pot ajuta,am studii in nutritie si te ajut cu cea mai mare placere,cum crezi ca putem lua legatura?iti las adresa mea de mail sau vino tu cu o sollutie cum putem comunica [email]papusika_tm@yahoo.com[/email] adresa mea.si va ajut pe toti cei care aveti nevoie,scrieti-mi doar,o zi buna
19.01.2006 17:48
Cum pot sa ma tratez de bulimie?
Nu stiu ca sa fac.....ma simt ingrozitor , nu ma pot stapini , maninc mult fara oprire apoi , imi mustra constiinta si vomit. Deci ma pot trata de bulimie.
19.01.2006 17:48
am bulimie
nu am nici o parere..ma simt rau....mananc mult ..tin cure stricte...nu vomit dar iau laxative..imi fac masaje ptr slabit in disperare...fac sport....apoi manac mult la cel mai mic soc emotional...e bulime?..am nevoie de ajutor..o perioada am fost normala dar am o recidiva de 2 luni..sunt disperata
19.01.2006 17:48
Spera si ai rabdare
Am trecut si eu prin calvarul acestei boli ,bulimia,insa acum m-am vindecat si as vrea sa impart experienta mea cu cei care au nevoie de un sfat in aceasta privinta.Totul a inceput atunci cand m-am hotarat sa tin o cura de slabire pentru a pierde in jur de 5 Kg.Insa, odata pe masura ce slabeam parca era o vointa in mine sa pierd si mai mult;astfel am inceput sa reduc din ce in ce mai mult aportul caloric ajungand sa mananc foarte puti,aproape deloc.Am reusit sa slabesc vreo 10 Kg.Eram slaba ,insa eu inca mai consideram ca trebuie sa mai pierd din greutate.Ajunsesem sa nu mai pot invata,mi-am pierdut capacitatea de concentrare si memorare, deoarece nu-i ofeream organismului meu ceea ce avea nevoie.Devenisem o persoana lipsita de viata,mereu nervoasa ,devenisem obsedata de cure de slabire;tot timpul aduceam in discutie termeni legati de silueta,aport caloric,grasime.Organismul meu ma atentiona mereu ca are nevoie de vitamine,proteine,insa eu incercam sa beau apa ,ceaiuri cat mai multe pentru a-mi pierde pofta de mancare.Dupa acest stadiu ,am inceput sa mananc fiind intr-un fel fortata de parinti.Astfel,obisnuintele m-au dus catre o alimentatie proasta formata din foarte multe dulciuri.Mancam dulciuri in cantitati foarte mari,iar restul alimentelor care imi erau necesare le respingeam.mancam intr-o zi foarte multe dulciuri,apoi o saptamana tineam o cura drastica de frica sa nu ma ingras.Dupa o perioada,pierzandu-mi complet controlul asupra alimentatiei,am inceput sa vomit dupa masa.Viata mea devenise un calvar.Ameteam pe strada, aveam o pofta continua de mancare,in special de dulciuri si alimente bogatein calorii,imi pierdusem orice speranta de mai bine.Eram intr-o situatie chiar greu de explicat in cuvinte.Recuperarea mea am dus-o la bun sfarsit de una singura,avand nevoie de multa vointa.Am inceput prin a-mi impune sa mananc sanatos,cu mese la intervale fixe,fara prea multe dulciuri si facand gimnastica.Incercam sa-mi ocup timpul cu cat mai multe activitati pentru a-mi abate gandul de la mancare.La inceput a fost foarte greu,de multe ori chiar abuzand de consumul de dulciuri.Insa , nu am vrut sa ma descurajez,am continuat incercand din greu sa respect programul impus de mine.Cu toate ca in timpul acesta ma ingrasam putin cate putin eu vroiam sa ma vindec,sa uit de toate momentele prin care am trecut.Totul tine de vointa,de increderea in propriile forte.Acum,dupa aproximativ un an de zile,ma simt mult mai bine,incerc sa mananc echilibrat.As vrea sa dau un sfat pentru persoanele care sunt in aceasta situatie:nu conteaza felul in care arati,conteaza sa te simti bine pentru ceea ce esti si ceea ce faci,iar cei din jur te vor aprecia pentru respectul care il ai pentru tine insuti.incearca sa ai o viata echilibrata din toate punctele de vedere,fara excese ,iar atunci te vei simpti implinita.va doresc vointa si sanatate!
19.01.2006 17:48
anorexo bulimia
si eu am avut unele probleme legate de mancare. am inceput prin regimuri drastice desi nu sunt grasa, apoi am ajuns la un regim sanatos in timpul caruia nu ma infometam, dar nu mancam dulciuri deloc. dupa un timp am inceput sa am accese de bulimie in care mancam absolut orice nepermis multe dulciuri, fara insa sa vomit. alergam pe banda vreo 2 ore in schimb dp ce mancam f mult. aveam aceste accese cam o data pe saptamna. acum am bacul si m-am dezgustat de propiul meu comportament si am zis gata. totul se rezolva prin vointa si sprijinul prietenilor. acum tin un regim sanatos de viata si nu mai am nevoie de exercitii extenuanate. si ma timp si pentru alte lucruri. ma simt mult mai bine asa. si nu voi renunta la acest mod de viata sanatos. paine prajita dimineata , carbohidratii nu-i combin cu proteinele. fara dulciuri, imi prepar gem fara zaha, zacusca cu ulei de masline, pizza cu faina integrala si branza degresata, nu beau sucuri. exista f multe mancaruri sanatoase si vi le recomand. mai ales ca aspectul tenului se imbunatateste dp aprox 4 luni de la inceperea regimului. atat dureaza detoxifierea organismului.
19.01.2006 17:48
Bulimia
Si eu am fost bulimica,dar mi-am revenit.Nu stiu care a fost motivul pentru care ajunsesem in starea aceea,cert este ca ma simteam foarte grasa cu toate ca toata lumea imi zicea ca nu sunt.Avem perioade cand vomitam de trei ori pe zi.Apoi mi-am dat seama cat rau imi fac si am inceput sa vomit din ce in ce mai putin(cand mancam foarte mult si ma simteam plina) si apoi deloc.Acum am renuntat sa-mi provoc voma,dar tin cura(nu mananc paine,chestii prajite si dulciuri),dar depresiile continua si ma dezgusta corpul meu.
19.01.2006 17:48
am depasit momentul de una singura
Cand am ajuns la facultate, in alta localitate,am avut si eu simptome de bulimie,mancam pana vomitam si am trecut prin toate starile descrise mai sus. Neincrederea in mine insami era principalul generator. Tocmai intrasem la facultate si eram speriata de gandul ca ma voi intoarce acasa, nereusind sa-mi promovez examenele. Stateam in gazda si am trecut prin momente groaznice imposibil de descris aici. Am ajuns la concluzia ca stand in camin, cu mai multe fete in camera, imi voi reveni. S-a intamplat cu greu, dar s-a intamplat. Dupa doua luni, devenisem acea persoana joviala si plina de viata care fusesem. Cred ca conteaza foarte mult sa incerci sa-ti constientizezi situatia si sa te straduiesti, in primul rand, prin schimbarea mediului, a stilului de viata, cu ajutorul prietenilor, sa pui capat situatiei si sa revii incet-incet la situatia de dinainte. Nimic nu trebuie lasat sa ne distruga identitatea, personalitatea si intr-un final viata.Nu zic ca terpia initiata nu este, poate, mult mai utila, dar, de cele mai multe, persoanele aflate in astfel de situatii nu sunt prea deschise la o consiliere psihologica de specialitate.
19.01.2006 17:48
bulimie
ce as trebui sa fac ca sa scap de bulimie,am incercat sa fac acest lucru dar nu pot
