Poate pentru ca la un moment dat simt ca timpul nu le ajunge, ca nu pot sa-l imparta intre
copilul pe care si-l doresc si
cariera pe care vor s-o aiba... Multe dintre ele considera ca perioada sarcinii sau cea in care vor sta acasa cu bebelusul sunt perioade "pierdute" din punct de vedere profesional.
Astfel cele mai firesti lucruri, par sa devina o dificultate daca le privim ca pe niste alegeri sau chiar "sacrificii". De cate ori nu am auzit fraze de genul: "
M-am sacrificat pentru copil", "
Nu mi-am urmat vocatia, am ales sa fiu mama", "
As fi putut sa fac o facultate daca n-as fi avut copilul".
Acesta este un mod predominant cantitativ in care putem privi lucrurile. Anii se impart intre copil si meserie, orele din zi intre acasa si serviciu. Daca ne punem in situatia de a alege, va exista o singura varianta.
Este un fel de "ori...ori...".
Daca insa ne uitam mai bine, vedem femei care pun problema altfel, incercand sa nu aleaga sau mai precis sa nu excluda. "
Exista timp pentru tot ce iti propui", spun ele. Ele se centreaza predominant pe latura calitativa si nu pe cea cantitativa, astfel incat problema alegerii dispare. Va exista un timp in care partea profesionala este predominanta, apoi altul cand sarcina sau bebelusul este pe primul plan. Si intr-o perioada si in cealalta, activitatile se impletesc, se imbina, nu renunta la una din ele in favoarea celeilalte.
Putem face o
asemanare cu activitatile din viata unui copil. El se duce la scoala, dar se si joaca, isi face temele, se uita la desene animate, iese afara cu prietenii. Uneori, cand are lucrare la matematica, nu poate iesi la sanius, alteori cand are putine teme, ii ramane mai mult timp de joaca.
De fapt,
problema nu este una a timpului ci una a investitiei afective. Sunt parinti care petrec mult timp cu copiii lor si altii care ii vad doar 2 ore pe zi. Fireste ca micutul are nevoie de parintii sai, dar are nevoie de parinti care vor sa stea cu el, sa se joace cu el, sa-l invete lucruri noi, sa-i raspunda la intrebari, nu doar de prezenta lor fizica. Este asadar posibil sa fii mama si sa ai o viata profesionala care sa te multumeasca? Asteptam parerile voastre.
de
Anca Pietraru, psiholog
