Hipnoza fascineaza prin neobisnuitul sau si ne lasam furati de ea; multi isi doresc sa afle cat este fictiune si cat este realitate. Este un domeniu care se gaseste de multa vreme in atentia specialistilor si care se afla intre doua extreme: una de absolutizare a virtutilor si una de persiflare.
Au fost situatii cand pacientii refuzau tratamentul prin hipnoza pentru faptul ca terapeutul poate sugera, chiar si de la distanta, actiuni nedorite. Aceasta arata ca informatia receptata ajunge pe cai neobisnuite, de la oameni neinformati.
Hipnoza inca mai are critici si adrese de obscurantism, incadrandu-se pe nedrept in sfera ocultismului. Istoria acesteia a avut ascensiuni si caderi spectaculoase. Studiul ei ii preocupa astazi pe psihologi si medici. Dezvoltarea psihoterapiei implica aplicarea hipnozei in scopuri curative-hipnoterapeutice.
Sugestia si hipnoza au fost folosite din vremuri indepartate, atat in scopuri magico-religioase, cat si curative. Exista marturii care se refera la utilizarea unor procedee sugestive cu un caracter ritual si terapeutic in templele Greciei antice.
Herodot aminteste ca babilonienii ii aduceau pe bolnavi pentru tratare prin sugestie. Intre sistemele de meditatie yoghine si hipnoza exista multe similitudini. Sursele privind utilizarea tehnicilor sugestive si hipnotice din vremurile indepartate sunt lacunare.
Istoria moderna a hipnotismului incepe cu medicul vienez
Franz Mesmer. Acesta a fost influentat de teoriile si practicile magiei, medicinei, magnetismului si ale fluidismului, precum si de contemporanii sai care se ocupau cu magnetizarea bolnavilor. Meritul acestui medic consta in perseverenta cu care a aplicat un sistem terapeutic nou pentru lumea imediata, care ducea la vindecari efective. Psihoterapia moderna il socoteste pe Mesmer printre precursorii ei.
Pentru adancirea si utilizarea hipnozei sunt folositi
factori sugestivi. Sugestia reprezinta in conceptia
Scolii de la Nancy un principiu explicativ al hipnozei si al starilor apropiate ei. In conceptia unor specialisti, sugestia reprezinta ideea care, odata intrata in creier tinde sa se realizeze. Bolnavii s-au dovedit mai greu de hipnotizat decat persoanele sanatoase.
La noi in tara, hipnoza a beneficiat de sprijinul
profesorului Gheorghe Marinescu, elev al lui Charrot. Exista diferite mijloace de a provoca aparitia starii hipnotice. In ultimii ani, odata cu accentuarea demitizarii acesteia, se constata o anumita simplificare a tehnicilor utilizate. Pentru multi, inducerea in hipnoza este asociata cu efectul fascinant al privirii. Inainte, hipnoza era pusa exclusiv pe seama insusirilor celui care o inducea. Indiferent daca terapeutul recurge la hipnoza materna sau paterna, acesta va trebui sa degaje in toate situatiile siguranta, stapanire de sine si o mare forta de convingere.
de
Lidia Illia Danielescu, psiholog
