Dependenta si abuzul de alcool

Definitia alcoolismului se refera la dovezile afectarii repetate datorate alcoolului, in domenii multiple ale functionarii, in pofida carora persoana respectiva revine la consumul de bauturi alcoolice (Kaplan & Sadock – Psihiatrie clinica).

Tulburarile asociate cu alcoolismul se impart in 3 grupe:

• tulburari legate de efectele directe ale alcoolui asociate cu: intoxicatia, sevrajul, delirium de sevraj si halucinatia alcoolica;
• tulburari legate de comportament care se asociaza cu alcoolul: abuzul si dependenta de alcool;
• tulburari cu efecte persistente: tulburarea amnestica persistenta, dementa, encefalopatia Wernicke si sindromul Korsakoff.

Dependenta de alcool este un patern de uz excesiv al alcoolului, definit in DSM-IV-TR prin prezenta a trei sau mai multe arii majore de afectare legate de alcool, aparand intr-o aceeasi perioada de 12 luni. Aceste arii includ toleranta sau sevrajul, reluarea uzului in pofida consecintelor somatice sau psihologice adverse si incercarile repetate lipsite de succes de a controla aportul de alcool.

Criteriile de diagnostic DSM-IV-TR pentru dependenta de alcool sau alte substante sunt urmatoarele:
Patern maladaptativ de uz al substantei, conducand la degradare sau suferinta semnificative clinic, asa cum se manifesta prin trei sau mai multe din urmatoarele, aparute in orice moment al unei aceleiasi perioade de 12 luni:

1. Toleranta, manifestata prin oricare din urmatoarele:

• nevoia de cantitati marcat crescute ale substantei pentru a realiza intoxicarea sau efectul dorit;
• efect marcat mai redus la continuarea uzului aceleiasi cantitati de substanta

2. Sevraj, manifestat prin oricare din urmatoarele:

• sindromul de sevraj caracteristic al substantei ;
• pentru reducerea sau evitarea simptomelor de sevraj este luata aceeasi substanta, sau alta legata indeaproape de ea.

3. Substanta este luata adesea in cantitati mai mari sau pe o perioada mai lunga de timp decat s-a intentionat;
4. Exista dorinta persistenta sau eforturi lipsite de succes de a reduce sau controla uzul substantei;
5. Se cheltuieste mult timp cu activitati necesare pentru obtinerea substantei, pentru uzul substantei sau pentru recuperarea dupa efectele acesteia;
6. Activitati sociale, ocupationale sau recreationale importante au fost abandonate sau reduse din cauza uzului substantei;
7. Uzul substantei este continuat in ciuda cunoasterii faptului de a avea o problema fizica sau psihologica persistenta sau recurenta care probabil ca a fost cauzata sau exacerbata de substanta in cauza.
      
Abuzul de alcool se diagnosticheaza atunci cand alcoolul este utilizat in situatii primejdioase din punct de vedere fizic. Abuzul de alcool difera de dependenta de alcool prin aceea ca nu include toleranta si sevraj sau pattern de uz compulsiv; in schimb, pentru abuz sunt definitorii consecintele negative ale utilizarii repetate. Abuzul de alcool poate sa evolueze catre dependenta de alcool, iar patternurile maladaptative de consum de alcool pot sa includa uzul masiv continuu, intoxicarea de weekend sau "seriile" de consum intercalate cu perioade de abstinenta.

Criteriile de diagnostic DSM-IV-TR pentru abuzul de alcool sau substanta sunt urmatoarele:
Patern maladaptativ de uz de substanta care duce la degradare sau suferinta semnificative clinic, manifestate prin unul sau mai multe din urmatoarele, aparand intr-o perioada de 12 luni:

1. Uz  recurent al substantei, rezultand in neindeplinirea unor obligatii de rol
majore la munca, scoala sau acasa;
2. Uz  recurent al substantei in situatii in care aceasta este primejdioasa fizic (conducerea automobilului);
3. Probleme legale recurente legate de substanta;
4. Continuarea uzului substantei in pofida unor probleme sociale sau interpersonale recurente, cauzate sau exacerbate de efectele substantei.

Pentru tratarea abuzului si a dependentei de alcool, pacientul trebuie in primul rand sa accepte ca are o problema, sa caute tratamentul si sa coopereze cu psihiatrul si psihoterapeutul sau. Tratamentul initial necesita dezintoxicarea, urmata apoi de psihoterapie, in scopul  reducerii riscului recaderilor. Psihoterapeutul va urmari in mod special cresterea motivatiei bolnavului pentru mentinerea abstinentei si va utiliza strategii referitoare la comportamentul acestuia in raport cu ocaziile intempestive pentru consumul de alcool.

De multe ori este necesara si terapia familiala, focalizata asupra descrierii efectelor pe care le are consumul de alcool al pacientului asupra restului membrilor familiei.


De psiholog Steliana Rizeanu, Clinica Aquamarin