Depresia copilului

Mitul copilariei fericite

Copiii pot intalni multe dificultati carora trebuie sa le faca fata: divortul, saracia, probleme legate de invatat, abuzurile si neglijenta parintilor constituie numai cativa factori trecuti rapid in revista.

Cei mici, prin natura lor, se simt neputinciosi in fata acestor situatii, iar urmarile se pot resimti si la varsta adulta.

Dar ce se intampla in cazul in care copilul tau nu se inscrie in nici una din categoriile de mai sus? Garanteaza acest lucru o copilarie lipsita de stres? Din pacate, raspunsul este nu. Un factor important in depresia copilului consta in faptul ca poate sa fie vorba de o vulnerabilitate ereditara.

Copiii cu o tendinta intrinseca spre depresie sunt susceptibili de un mare surmenaj cauzat de dorinta de a fi acceptati.

Pentru ca acest lucru este insotit de un dezechilibru la nivel cerebral, poti fi inselata foarte usor de aparente trecand cu vederea maruntele atitudini comportamentale ce reprezinta indicii pentru starea psihica a copilului.

Precum se intampla si in cazul adultilor depresivi, preceptia copilului poate fi de asemenea deformata. Copilul este mult mai atent la cuvintele care i se adreseaza si poate ramane cu impresia ca nu este iubit, ca este "prost" sau "rau", chiar daca aceste lucruri nu sunt deloc adevarate.

Copilul nu realizeaza ca aceste impresii reprezinta neadevaruri; din contra, el ramane cu impresia ca "asa este viata".

Ce poti face ca parinte sau ca profesor in asemenea situatii? Cea mai importanta treapta este reprezentata de recunoasterea problemei.


Recunoasterea

Pentru a recunoaste cand este un copil deprimat este necesar sa stii simptomele si semnele pe care trebuie sa le cauti. Comparativ cu adultii, copiii nu stiu cum sa-si exprime emotiile pentru a se face intelesi; nu exista copil care sa vina si sa te anunte "Sunt deprimat".

De fapt, de multe ori, copiii nu realizeaza ca li se intampla ceva mai neobisnuit in privinta starii psihice. Ei traiesc intr-o lume controlata integral de adulti si se pot simti lipsiti de orice putere fata de starile pe care le au. Responsabilitatea se afla in totalitate pe umerii adultilor pentru a descoperi semnele care avertizeaza daca se intampla ceva neobisnuit cu cel mic.


Semnele caracteristice depresiei copiilor sunt distribuite in 4 categorii diferite:

1. semnele emotionale;
2. semnele cognitive;
   
3. semnele fizice;
   
4. semnele comportamentale.
   

Mare atentie! Nu toti copiii depresivi experimenteaza toate simptomele. In functie de intensitatea depresiei, ei pot prezenta fie foarte putine, fie foarte multe simptome. De asmenea, severitatea fiecarui simptom variaza de la copil la copil.


Semnele emotionale

Starile de spirit si emotiile unui copil ce sufera de depresie includ:

• Tristetea - copilul se simte abatut si lipsit de speranta; plange usor din orice; unii copii isi ascund lacrimile, devenind mai distanti si mai secretosi.
• Pierderea placerii si a interesului - de exemplu, un copil caruia i-a placut intotdeauna sportul se decide brusc sa renunte la orice activitate fizica. El isi poate motiva hotararea, sustinand ca s-a plictisit de un lucru anume.
• Anxietatea - copilul poate deveni anxios, tensionat si panicat, aparent din nimic. Sursa anxietatii ar trebui sa te ajute sa-ti formezi o idee despre unul din factorii conectati in mod direct cu depresia.
• Agitatia - copilul se poate simti ingrijorat si iritat. El poate etala o stare de manie crescanda ca urmare a stresului pe care-l resimte.

Semnele cognitive

O stare depresiva este insotita de ganduri negative. Procesul de gandire pesimista perpetueaza problema, determinandu-l pe copil sa nu tina cont de sfaturi si de incurajari. De indata ce este ajutat sa depaseasca aceasta etapa, copilul devine mult mai receptiv pentru a fi sprijinit si indrumat.

Semnele care trebuie urmarite sunt urmatoarele:

• Dificultati in privinta organizarii gandurilor - adultii depresivi prezinta de multe ori probleme de concentrare si de amintire a anumitor lucruri. In cazul copiilor, aceste dificultati se manifesta prin problemele survenite in mediul educational (gradinita, scoala) sau prin inabilitatea de a indeplini diverite sarcini.
• Perspectiva negativa - copiii depresivi se percep pe ei insisi negativ, isi percep viata si lumea printr-o lumina extrem de negativa.
• Vinovatie si lipsa de valoare - copiii cu probleme depresive exagereaza proportiile greselilor, simtindu-se foarte vinovati si lipsiti de valoare.
• Neputinta si lipsa de speranta - copiii cred de multe ori ca nu se poate face nimic pentru a scapa de sentimentele depresive. Sentimente de izolare - copiii care sunt certati frecvent (mai ales intr-o maniera violenta, pe un ton ridicat) ajung sa devina deosebit de sensibili la orice mustrare.
• Ganduri suicidare - ca si adultii, copiii, de asemenea, pot ajunge sa-si doreasca moartea si sa exprime aceste dorinte morbide.

Semnele fizice

Depresia nu este o tulburarea care se manifesta numai la nivel mental. Ea produce schimbari si la nivel fizic.

• Schimbari in apetit si greutate - copiii care au de obicei un apetit culinar normal pot, dintr-o data, sa-si piarda pofta de mancare. Ca si adultii, este valabila si reciproca: copiii incep sa manace mai mult decat de obicei pentru a uita de sentimentele ce nu le dau pace.
• Tulburari de somn - copiii depresivi prezinta dificultati in privinta somnului: nu le este somn, se trezesc de indata ce reusesc sa doarma, se trezesc prea devreme sau dorm exagerat de mult, pot avea probleme in a sta treji cat timp se afla la scoala.
• Incetineala - copiii pot vorbi, reactiona si merge extrem de incet. Ei pot deveni mai inactivi decat de obicei, acest lucru manifestandu-se si prin pierderea dorintei de joaca.
• Agitatie - copiii cu probleme depresive prezinta dificultati in privinta pastrarii calmului si locului pentru mai mult de 5 minute.

Semnele comportamentale

Aceste semne sunt cele mai evidente si cele mai usor de sesizat:

• Evitarea si retragerea - copiii depresivi evita activitatile pe care le faceau in mod normal placere. Ei se pot indeparta de prieteni si de familie. Camera lor devine locul preferat de petrece a timpului.
• Nesiguranta - copilul incepe sa devina dependent fata de anumite relatii (relatia cu mama sau relatia cu tatal etc.) si sa manifeste un exagerat simt al insecuritatii.
• Activitatile in exces - copiii depresivi par lipsiti de orice control in privinta diferitelor activitati. Ei pot petrece ore indelungate in fata calculatorului sau exagerand cu mancarea.
• Lipsa de odihna - conduce la un comportament impulsiv, irascibil si neascultator.
• Dorinta de a-si face rau - copiii isi pot provoca suferinte atat la nivel psihic, cat si la nivel fizic (se zgarie, se taie cu lama etc.).

Daca se intampla ca cel mic sa prezinte unul din semnele de mai sus, urmatorul pas este sa te orientezi dupa ajutorul specializat pentru a obtine un diagnostic corect si un tratament adecvat tulburarilor depresive.


Cum sa alungi teama copilului de a merge la doctor?

Mersul la doctor produce frica indiferent de circumstante; ideea de a merge la un doctor pentru "oameni nebuni" amplifica aceasta frica atat parintelui, cat si copilului. Copilul poate sau nu sa-si exprime teama; nu socoti silentiozitatea lui drept un semn ca totul este in regula.

Comunicarea pozitiva si sincera privind boala lui este esentiala. Rolul pe care il joci in pregatirea copilului pentru un medic specialist psihiatru este vitala pentru stabilirea modului in care va decurge consultatia si apoi tratamentul.

Cum sa vorbesti cu cel mic despre depresie? Intreaba-ti copilul cum se simte; roaga-l sa-si descrie senzatiile, sentimentele si problemele lui. In timpul discutiei incearca sa te abtii de la orice ofensa si comentariu. Reasigura-l ca-l iubesti si ca-l apreciezi, chiar daca el simte lucruri negative despre sine.

Daca si tu te-ai confruntat cu probleme depresive, marturiseste-i acest lucru. Astfel va disparea senzatia ca nimeni nu intelege starile prin care trece. Incearca sa-i explici, pe intelesul lui, care sunt cauzele care-i provoaca atat de multa tristete si durere sufleteasca.


Cum ajuti copilul sa scape de rusine?

Ca si in cazul adultilor, sentimentele de rusine acompaniaza gandul copilului ca trebuie tratat pentru o tulburare mentala. Nimeni nu vrea sa fie "ciudat" sau diferit fata de restul semenilor sai. Copiii pot fi foarte rautaciosi, mai ales in cazurile in care afla ca unul din partenerii lor de joaca are probleme "cu capul".

Asigura-l pe copilul tau ca nu este nebun. Spune-i ca se confrunta cu o deficienta chimica ce-i produce starile de tristete, de anxietate, de lipsa de concentrare la scoala, insa, aceste deficiente pot fi remediate cu ajutorul unui medic. Convinge-l ca nu este rau si ca nu a facut nimic rau.

De asemenea, este bine sa-i spui ca nu este nevoie sa marturiseasca nici unul coleg de scoala sau partener de joaca faptul ca merge la doctor. Daca afla cineva, asigura-l ca nu este nici o rusine in a te prezenta la un consult medical. Informeza-l ca si oamenii faimosi s-au confruntat cu probleme depresive.


Cum sa-l determini pe copil sa se implice?

Exista doua moduri prin care il poti determina pe copil sa fie cooperant:

• Roaga-l sa intocmeasca o lista cu problemele pe care le intampina;
• Permite-i copilului sa scrie pe o foaie intrebarile pe care doreste sa le puna medicului.

Prin aceste metode nu numai ca obtii informatii folositoare pentru doctor, dar iti inveti copilul sa-si recunoasca propria boala si sa devina activ in privinta tratarii ei. De asemenea, procedand astfel, copilul va avea sentimentul ca detine controlul asupra afectiunii care nu-i da pace.


Cum sa alegi doctorul potrivit?

Daca este posibil, ar fi bine sa obtii o recomandare de la medicul de familie, de la profesorul copilului sau de la un prieten care s-a confruntat cu o problema similara. In cazul in care-ti dai seama ca psihiatrul pe care l-ai ales inrautateste starea copilului si nu-l intelege, nu te teme sa-l schimbi.


Articol realizat in colaborare cu Octavian Cristian Popa, medic specialist psihiatru