Depresie clinica sau tristete?

  13.11.2011 11:18 

Buna,in mediul in care lucru e ffff frig,incerc sa gasesc un alt loc de munca.Ajung citeodata sa nu mai merg la serviciu,dar ma rog la Dumnezeu sa-mi fie bine si incerc sa m-a linistesc,o zi buna.

  22.12.2010 22:17 

Ce faci cind nici nu te mai poti ruga? Sa staruim in rugaciune, ni se spune... Depresia te face sa te simti fara vlaga, adica fara putere, fara pofta de viata.

  15.10.2010 22:17 

Eu am avut depresie timp de 1 an de zile, timp din viata mea care a trecut degeaba, Am avut multe pb, familiale , de servicu, eram si studenta, Nu ma mai descurcam cu banii. In acele momente de depresie nu mai eram eu, Aveam sentimentul de instrainare, Nimic nu mai avea scop ptr, mine. Insa cu ajutorul lui D-zeu si prin vointa care am avut-o am invins. Am revenit la viata. Ambitia si vindecarea depresiei este in noi. Nu mai lasati timpul sa treaca. Chiar daca sunteti singuri, nu va descurajati, D-zeu are grija de noi.

  03.08.2010 14:26 

asa petesc si eu si im-i revin foarte greu

  01.07.2010 10:58 

asta patesc si eu acum si nu stiu ce sa fac ,ca sa imi revin!

  25.05.2010 14:20 

Am citit acest articol, printre altele. Am 22 de ani si cred ca sufar de depresie de in jur de 3 ani deja. Nu as putea sa zic de unde isi are originile, dar am inceput sa am probleme spre sfirsitul anului 2006, in primul an de facultate. Mereu am fost o persoana introverta, dar de atunci simt ca situatia se deterioreza tot mai mult. Ma simt trist si neajutorat in majoritatea situatiilor din viata de zi cu zi si am senzatia ca esuez in tot ceea ce fac. Devin tot mai retras in societate si am un complex de inferioritate care se dezvolta inca din liceu. Pe deasupra, in 2007 am fost nevoit sa renunt la facultate pt. ca nu faceam fata la inginerie; m-am inscris la alta facultate si de atunci simt ca sunt evaluat de catre familie. Intre timp, am trecut prin trei decese in familie, persoane foarte apropiate care aveau incredere in mine si in faptul ca am sa reusesc in viata. Vad numai probleme si ma copleseste singuratatea, iar aceasta dispozitie i-mi pune in pericol viata profesionala si personala(absenta..). Anxietatea, complexele si stresul m-au determinat sa ma izolez in casa chiar si saptamani in sir. Speram sa-mi treaca, in fine, aceasta stare de slabiciune deplorabila dar am inceput sa pierd orice speranta. In nici un caz nu am ganduri extreme/obsesive de moarte si sinucidere. Consider ca asta ar insemna sa provoc mai multa suferinta celor din jur si sa ma declar infrant miseleste cand altii au probabil o situatie mult mai grava in viata. Simt ca am sa esuez din nou la facultate si la viata, iar solutiile nu le gasesc. In nici un caz nu vrea sa-mi plang de mila sau sa par slab, dar responsabilitatile si asteptarile ma coplesec, iar acumularea consecintelor datorate anilor de depresie si incapabilitatea sa-mi vad de treaba nu ma ajuta. Nu ma mai delectez in nimic, si am o stare de somnolenta mai tot timpul, desi incerc sa ma tin de o rutina bine stabilita. Astfel nici nu pot sa incep sa ma concentrez si sa-mi rezolv problemele ca sa ma redresez...Daca are cineva solutii sau sugestii...

  18.04.2010 21:40 

Va multumesc ptr. acest articol ca mam reghesit in el.Am aceste simtome.ce as putea se fac?,daca ma puteti ajuta cu ceva va rog trimiteti-mi pe adresa raita.vasi@yahoo.com

  26.02.2009 15:39 

id meu de mess este kats_0072003 si as dori sa cunosc cat mai multi oameni care sufera de tulburare depresiva.va mltumesc

  23.01.2009 14:45 

Daca ar fi asa de simplu, am fi fericiti cu totii...

  01.12.2008 23:35 

Deschideti fereastra dimineata si trageti in piept aerul rece si ganditi-va ca aveti multe de facut si pentru voi si pentru cei din jur, ajutati un cersetor si va veti simti util.

  08.10.2008 22:17 

Eu am 14 ani si aproape tot timpul sunt trista si imi vine sa plang. Pentru uni poate ca li se pare ceva de ras dar pentru mine e un cosmar. Momentele astea au inceput aproape cand m-am mutat in alta tara si ca mama mea a inceput sa munceasca de noapte. Ma simteam foarte singura aproape tot timpul eram singura in casa si imi era frica. Cateodata aveam nevoie la baie si ma aptineam pana venea cineva acasa. Si acum sunt la fel imi e frica sa vorbeste despre asta cu cineva dar frica pe zi ce trece e mai puternik. Cateodata incep a plange sa ma gandesc cand o sa se termine si pana cand.

  15.08.2008 10:47 

Este un articol foarte bun. Eu sunt intr-o perioada de tristete... fara motiv si foarte profunda. Imi vina sa plang tot timpul si parca sensul vietii mele este necunoscut sau inexistent. Am o familie un copil de 1 an jumate, si totusi nu-mi dau seama de ce nu ma pot bucura de toate astea. Nu stiu daca e depresie sau nu, dar din cand in cand am perioada cand ma simt graznic si nu ma multumeste nimic, si perioada cand sunt chiar fericita din acelesi motive care ma si intristeaza acum. Nu stiu daca am fost prea expilcita... insa la ora asta e tot ce pot... Adio.

  09.07.2008 07:59 

Si eu sufar de depresie.Nu am pe nimeni caruia sa-i impartasesc starea mea.Incerc sa fac fata singura.Ma incurajez singura si stiu ca nu trebuie sa ma dau batuta.Cred ca intr-o zi imi voi da seama ca am fost puternica si ca cel mai important este sa te cunosti pe tine f bine si sa te bazezi doar pe tine.Cei din jur nu pot patrunde in esenta sentimentelor tale si cred ca cel mai bine este sa te ajuti tu singur.

  08.07.2008 21:35 

Sora mea are toate simptomele enumerate mai sus si ii este foarte greu sa se bucure de tot ce ii ofera viata.Nu mai vede nimic pt.ce sa traiasca,e groaznic sa o asculti cand spune ca e atat de trista si ca nu stie ce sa mai faca sa nu simta acest gol din sufletul ei de neputinta.acest art.ma ajutat sa inteleg mai bine prin ce trece sora.Sper ca intr-o zi sa va scrie chiar ea despre cum s-a vindecat si cat e de bine sa traiesti si sa simti ca poti sa iubesti din nou tot ce te inconjoara.

  23.06.2008 19:53 

Sufar de depresie si sunt foarte putini oameni care ma inteleg, asta ma intristeaza foarte mult. totusi nu imi pierd pofta de viata. Adica nu am toate simptomele descrise mai sus, dar o parte buna din ele. Am sa lupt, pentru ca cred ca eu sunt cel mai bun medic pentru mine si am sa trec peste acesta boala care imi macina sufletul!

  12.03.2008 04:03 

Nu am pofta de viata. Vreau sa gasesc o portita sa ma eliberez de incarcarea negativa ce e in sufletul meu. Multi tineri recur la fapte necugetate. Dar e prea tarziu... pt a face ceva. Avem nevoie de consiliere pshiologica.

  27.02.2008 14:48 

Ma simt ca ultimul om. Uneori am senzatia ca nu sunt buna de nimic, nu ma bucura nimic si multe alte sentimente negative descrise in articol. Nu am fost la medic de teama ca nu am nimic si sa nu se interpreteze ca joc teatru. Ce sa fac? Uneori de atata suparare simt nevoia sa beau. Mi-e teama.

  18.02.2008 10:45 

Indeplinesc toate simptomele enumerate mai sus... intrebarea este exista tratament? Ce pot sa fac? Articolul este foarte bun si pe intelesul tuturor... dar remediul???

  26.11.2007 04:05 

Sete tocmai acea insatisfactie cum spui tu "nu am reusit nimic in viata" e greu sa lupti cu asa ceva e si mai greu sa schimbi radical viata insa cu siguranta ca se poate schimba. In primul rand lucreaza la ingrijirea ta si incearca sa-ti faci planuri de viitor chiar daca uneori e nevoie sa te minti un pic. Nu incerca sa cauti perfectiunea nu exista asa ceva si nu mai fii atat de severa cu tine ca nu ajuta la nimic viata e o lupta si daca abandonezi va fi si mai rau si te vei face singura sa suferi. Sunt atatea motive sa ne bucuram de viata de ce sa ne oprim la doar la cele rele. Cu siguranta ca daca incerci iti vei gasi locul accepta-te asa cum esti si ai sa descoperi ca nu esti singura in situatia asta ba dimpotriva sunt cazuri mult mai triste...deci fii mai ingaduitoare cu tine si scoate la iveala calitatile sa te poata cunoaste cei din jur.

  09.11.2007 19:23 

Am 39 de ani.Pna la varsta asta nu am reusit nimic in viata. Sunt divortata, din pacate nu am copii. Nu lucrez, mereu fac crize de spasmofilie si mai nou mi s-a descoperit la cardiologie prolaps de valva mitrala. Stau toata ziua in casa, de multe ori am o senzatie ciudata simt ca ma pierd pe mine insumi. CE POT SA FAC?

  09.11.2007 18:59 

Am 38 de ani. Mai am putin si voi implini 40. La ora atuala nu muncesc . Am divortat acum 4 ani. Nu am copii. Am probleme de sanatate. Ma simpt atat de singura, nimeni nu ma intreaba ce fac,daca mi-e bine sau rau? Toate astea m-au facut sa devin f deprimanta, am uitat sa zambesc, am uitat sa traiesc. CE POT SA FAC CA SIMT CA O IAU RAZNA?

  19.10.2007 19:04 

orice relatie in care ma implic...se ajunge la problema ca persoana..cu care is sa ma insele sau sa se desparta de mine in cel mult 2 saptamani.am facut multe probleme altora si mie desigur,iubesc o persoana dar ii mult mai innvarsta decat mine si pe deasupre casatorit. IS mai multe probleme.nam spatiu sa le scriu..miau murit si 2 prietene pe langa sora mea. am incercat de nenumarate ori sa ma sinucid,dar tot timpul apararea cineva sa ma salveze de la moarte. nu pot sa trec peste depresie si gandurile acestea. ce sa fac?? va rog ajutati ma

  31.08.2007 23:54 

chiar daca ne simtim neputinciosi,cred ca totul se poate controla din interior.am 18 ani si am trecut si eu prin foarte multe depresii nervoase,dar am reusit ,prin autosugestie sa mi revin.imi este f bine acum,chiar daca uneori am momente de tristete....din care imi revin foarte repede.ca orice om am si eu probleme,dar imi doresc sa duc un stil de viata linistit...

  29.07.2007 21:12 

APARENT NU AS AVEA NICI UN MOTIV SA FIU INTR-O STARE DE TRISTETE PROFUNDA(DEPRESIE).INSA DE CATEVA ZILE-3 ZILE MAI EXACT- MA SIMT DE PARCA S-AR SFARSI TOT UNIVERSUL MEU.NU AM CHEF SA VB CU PARINTII,CU IUBITUL MEU...CU NIMENI.POATE SUNT CATEVA CHESTII CARE MA DERANJEAZA SI LE INTERIORIZEZ SI POATE DE ASTA MA SIMT ASA DE RAU.AS DORI SA IMI REVIN.SA CONTEZ DIN NOU PE MINE.ACUM PARCA EU-L MEU NU MA MAI ASCULTA...MA SIMT NEPUTIINCIOASA...

  10.07.2007 12:41 

vreau sa aflu mai multe detalii

  15.06.2007 01:02 

Din pacate, eu am aceasta depresie clinica de 1 an in iulie, anul acesta si nu stiu ce sa fac sa scap de aceasta depresie, nu mai sunt in stare de nimic!!!

  14.05.2007 11:28 

e bine sa fii satpan pe tine nimeni nu e pregatit ptr o nenorocire dar trebuie sa infruntu\i viata cum e ea cu bune si rele

  10.05.2007 15:34 

Eu am foarte multe probleme si cateodata simt ca sunt depasita de ele,dar stiu ca exista altii in situatii si mai rele si ma rog mult in aceste momente si ma linistesc.Poate ve zi ca toate visele tale se naruie,ar nu dispera caci de pe culmile disperarii poti culege linistea si visele pot prinde viata cu conditia sa nu uitam sa visam. Poate ai vrea sa plangi mereu dar din acest noian de lacrimi invata sa smulgi si un zambet si oricat de greu ar fi exista sigur si in strop de bine,agata-te de el!

  03.05.2007 10:33 

si eu trec prin aceeasi stare , poate reusim singure sa facem fata, cred ca totusi calmantele nu ne fac bine, singurul organismul nostru si sufletul ne pot ajuta . Ai incredere in tine .

  24.04.2007 14:25 

sunt deprimata de mult timp si nu reusesc sa ma vindec.cateodata devin mai curajoasa si mi spun k trebuie sa fac ceva in legatura k starea mea dar imediat imi spun k nu are rost pt k dorinta mea cea mai mare nu s a indeplinit.si totul se face la loc negru,simt un nod in gat si incep sa plang...soarele nu ma mai incalzeste...

  21.03.2007 16:10 

ma intreb dc e tristete sau depresie.am nascut prematur acu 2 luni si baietelul mi-a murit dupa 2zile.este cumplit. Ma gandesc ca si alte mame au trecut prin asa durere, nu stiu cum au rezistat.si totusi cred k nu e depresie ci doar durere si tristete.

  24.02.2007 22:07 

BUNA TUTUROR ! AM TRECUT PRIN 3 DEPRESII DESTUL DE GRAVE (ZIC EU ) PROVOCATE FIECARE IN ORDINEA EVENIMENTELOR CARE LE SCRIU:DECESUL MAMEI MELE , DECIZIA RUPERII LOGODNEI SI CHIAR TERMINAREA RELATIEI CU CEL CE TREBUIA SA MA CASATORESC SI ESECUL DINTR-O ALTA RELATIE CU INCARCATURA DESTUL DE "VIOLENTA"....CUM AM TRECUT PESTE TOATE ASTEA ? E DREPT NU AM CONSULTAT MEDICI , INSA M-AM RUGAT FOARTE MULT IN ACEEA PERIOADA , AM INCERCAT PE CAT DE MULT POSIBIL SA EVIT GANDURILE "NEGRE" DE SUICID, M-AM ABANDONAT IN MAINILE TIMPULUI CACI SI TIMPUL ESTE UN BUN VINDECATOR , SI AM CITIT FOARTE MULTE CARTI ....DAR ESTE NEVOIE DE MULTA RABDARE SI INCREDEREA IN FAPTUL CA "DUPA PLOAIE , SOARELE VA IESI INTOTDEAUNA SUS PE CER" SAU CA "DUPA FIECARE NOAPTE SE FACE INTOTDEAUNA DIMINEATA!" AUTOSUGESTIA SI GANDIREA POZITIVA CHIAR SI IN CELE MAI GRELE MOMENTE , ORICAT DE ABSURD SUNA , SUNT FOARTE BUNE VINDECATOARE !!!

  30.01.2007 13:08 

SI EU...CE NE FACEM?DEPRESIA E INCURABILA?

  22.01.2007 16:30 

asa e si eu simt la fel

  22.11.2006 22:21 

am doar 15 ani si deja simt ca totul in jurul meu e mort:(( nu mai fac fatza la oboseala la scoala nu am chef de invatzat..nik nu mai iese:((

  22.11.2006 01:31 

trista,fara scop [n viata,fara nimeni langa mine,fara speranta,indecisa

  16.09.2006 22:09 

ce medicament sa iau pentru o deoresie psihica ce-mi recomandati

  29.07.2006 08:56 

Cat timp se poate folosi Efectinul, medicament antidepresiv ?

  29.07.2006 08:54 

Un articol bun pentru toata lumea. Ar mai fi nevoie de o oarecare incurajare in cautarea unui specialst(psiholog, psihiatru)si mentiunea ca depresia poate fi tratata, ca nu este rusine sa o incerci un medicament pentru a salva sanatatea.

  07.07.2006 19:54 

Citesc articole despre depresie si mi se face teama cu fiecare rand pe care il citesc. De ce? Pentru ca , desi imi vine greu sa recunosc, prezint majoritatea simptomelor. Incerc sa citesc cat mai multe despre aceasta afectiune, incerc autosugestia.........si ma rog sa depasesc momentul. Momentan nu imi permit sa platesc pentru consultatii de psihoterapie.

  11.06.2006 00:19 

parerea mea e k atunci knd simti k nu mai e nimeni langa tine .. nimeni sa nu te mai ajute knd tie rau .. knd stii k nu mai ai p ce te mai poti baza .. atunci simti k veo kdea intr`o groapa din kre nu vei iesi .. pt mine inseamna o depresie dispretuitoare ... incep sa dispretuiesc oamenii .. sa nu`mi pretuiesc parintii .. e grav ceea ce mi se intampla .. tip urlu la ei .. ei nu inteleg ce am ... incep sa intru in crize kteodata :( alteori ma simt f rau .. singura, coplesita d durere, saturata d lumea aceasta plina d invidie si d rautate, la kre nu mai fac fata :(

  04.04.2006 12:04 

mda ,depresia nu trce niciodata,dar poate fi tinuta sub control,inca mai am stari depresive,si cu tentative de suicid,dar tot timpul e cineva langa mine...chiar daca imi zice ca sunt proasta si ma accepta asa cum sunt...nu toti oamenii sunt destepti...sper sa ne treaca...

  31.03.2006 20:48 

Am 46 de ani si m-am luptet toata viata cu depresia.N-are rost sa insir aici motivele (si nici lipsa de motive) care m-au facut depresiva. Nu va povestesc nici cum ma simteam, stiti si voi la fel de bine.Pe la 21 de ani m-am dus la psihiatru, si vreau sa va spun ca acum 25 de ani sa recunosti deschis ca ai probleme "la cutiuta", era echivalent cu insemnarea cu fierul rosu. Ei, sa continui, mi-au dat medicamente, care n-au avut alt efect decat sa ma moleseasca, si sa ma secatuiasca de putinele puteri pe care le mai aveam. Pana intr-o zi cind am avut senzatia ca ma privesc din afara, si nu mi-a placut de loc ce am vazut. Stiti ce am facut? Am aruncat toate medicamentele la gunoi, si in fiecare seara ma duceam la culcare cu gindul "esti tare, si poti avea tot ce vrei" .Repetam asta pana adormeam. Sa nu credeti ca a fost usor, dar incetisor starea mea s-a imbunatatit.Nu mai eram tot timpul nauca, puteam sa ma concentrez mai usor, nu mai eram asa somnolenta, si am terminat facultatea fara probleme. Medicamentele din ziua de azi sant mai performante si au mai putine efecte secundare. Dar ca sa nu o mai lungesc, hai sa ajung la concluzii, sau mai bine zis la concluzia mea: Fiti atente cu corpul vostru, el va da semnale clare cind incepe o depresie. Hraniti-va corect si nu pe apucate, sau cu ce va pica la mana. Duceti-va la psiholog si luati medicamentele prescrise, dar in fiecare seara adormiti cu gindul ca sinteti " cea mai tare din parcare" In clipa in care va simtiti mai bine renuntati la medicamente, dar nu renuntati sa adormiti cu gindul ca santeti puternice si puteti avea tot ce va doriti. Educati-va creierul si fiti proprul stapin. Faceti pace cu voi inseva. Pe cit posibil inlaturati cauza (cauzele) care va deprima.Depresia are cauze chimice 50% dar cealalta 50% depinde de atitudinea voastra. Luptati-va pentru fericirea voastra. FIECARE OM ARE DREPTUL SA FIE FERICIT. Eu am invatat sa-mi tin depresia sub control. Adica ea exista dar nu ma mai domina, o stapanesc eu pe ea. Inca un sfat. Duceti-va la un homeopat bun. Homeopatia e o stiinta minunata care trateaza cauza si nu efectul. In cazul meu si a tuturor cunostintelor mele a avut rezultate extraordinare. Si in incheiere inca un sfat. De cite ori va vedeti fata in oglinda trimiteti-va un pupic. In fond nimeni nu e mai aproape de sufletul vostru decat voi inseva, si nimeni nu va poate iubi mai mult decit voi.

  15.03.2006 23:24 

daca toate simptomele astea le simt de la o varsta frageda? cam de la 11 ani? am 18 ani, am fost de curand la psihologul liceului. o singura intalnire am avut cu dansa, insa m-a facut sa fiu mai deprimata. doresc sa scap de aceste neplaceri, dar nu cu ajutorul psihologului, deoarece simt ca imi face mai mult rau. oricum am ajuns sa cred ca sunt o cauza pierduta, nu cred ca mai am sanse de recuperare... as putea sa trec peste tot doar cu vointa, dar in momentul asta chiar lipseste cu desavarsire. nu vreau sa mai fiu asa!

  26.02.2006 15:31 

ca am o depresie dar nu am incredere in nimeni si nu...pot sa fac nimik+ca odata eram un copil f.destept

  11.02.2006 00:02 

ce simt eu din ce subpuncte sunt mai sus:sunt trista tot timpul;nu am somn noaptea si ziua lenevesc pana tarziu si ma scol cu greu din pat;cand reusesc sa ma trezesc simt un fel de agitatie in tot corpul;ma simt obosita si lipsita de energie in cazul in care nu sunt nervoasa;nu ma pot concenta la nimic;ma enervez din orice si pe oricine,parca mi se pune ceva negru in fata ochilor si nu mai gandesc limpede;ma desconsider singura si cred ca si altii ma desconsidera sau au ceva cu mine nu ma suporta;ma simt vinovata pentru orie si din orice si am impresia ca si altii ma invinovatesc;nu pot sa gandesc sau sa tin minte anumite lucruriiar cel mai des uit cuvinte si mai ales ce vroiam sa zic/scriu/fac.sunt in varsta de 22 ani

  19.01.2006 17:48 

Tatal meu are 81 de ani si are stari de nervozitate si nu ne putem intelege cu el numai ce spune el este bine, tot ce-si aduce aminte din tinerete ce ne-a dat ce ne-a facut . Acest comportament il are mai demult dar acum s-a inrautatit.Spuneti-mi va rog ce sa fac ca sa putem avea si noi un pic de liniste si sa ne putem intelege cu el.

  19.01.2006 17:48 

draga catalina,ar trebuii sa mergi la o persoana de specialitate si sa vorbesti cu ea.te poate ajuta mult,nu spun ca o sa faca minuni dar te ajuta,de fapt te invata sa te ajuti singura si trebuie sa inveti ca tu esti cea mai importanta si sanatatea ta conteaza asa ca ignoral pe tatal tau si daca tot ai renuntat la studii si nu faci nimic nu te intrista,ai timp sa citesti sa te gandesti la tot ce e rau,ce trebuie schimbat,ai timp sa faci un bilant sa intelegi multe lucruri sa te gandesti la ce iti doresti cu adevarat sa faci sa te accepti pe tine, sa ai curajul sa le spui celor din jur cine esti si sa nu iti pese de parerile lor,invata-i sa te respecte si sa te accepte asa cum esti.fa asta,spune ce gandesti si ce crezi cu voce tare si o sa iti placa atat de mult incat nu te vei mai opri.nu te condamna pt ca ai gresit,cu totii gresim,ai curajul si recunoaste ca ai gresit si cauta o cale.nu e timpul pierdut esti tanara,cu siguranta vei gasi pe cineva potrivit pt tine,de anul viitor poti sa incepi din nou studiile,iar daca nu ti se implineste tot ce iti doresti invata sa accepti viata e un joc!urca cu pasi mici,daca acum in nefericirea ta iti doreste ceva grandios fii sigura ca nu vei obtine.invata sa iti doresti cate putin care sa se poate implini sa vezi ce bine o sa te simti.cauta ajutor si inca ceva:suntem inainte de sarbatori asa ca ar fi foarte bine sa mergi sa te spovedesti si sa te rogi din cand in cand,eu nu credeam in rugaciuni dar am gasit un preot deosebit care ma ajutat f mult.incearca si tu,sar putea sa fii surprinsa.daca vrei putem tine legatura.cu bine!

  19.01.2006 17:48 

e asa usor sa dai sfaturi cand nu stii cum e!eu am 22 de ani si de 3 ani sufar de depresie.am fost internata in spital am facut 2 ani tratament fac psihoterapie dar degeaba,am renuntat la tot,la facultate,la prieteni,la servici,nu mai am nimic,sunt zile intregi in care mi e atat de rau incat nu ma ridic din pat.si faza asta cu vei reusi tot ce iti propui in viata este un mare bau bau.de multe ori vei fi infrant,nu toate se implinesc sau ma rog daca visul tau e sa fii vanzatoare s ar putea sa se implineasca dar cu cat ceri mai mult cu atat e mai greu asa ca nu vorbiti aiurea.viata nu e un basm,noi nu suntem printese sa ni se implineasca totul,cred ca din cauza asta suntem unele depresive pt ca de mici am fost invatate ca totul se va implini si am ajuns mari si am vazut ca aproape nimic nu se implineste ca viata e mai mult grea decat frumoasa,ca lumea e mai mult rea decat minunata asa ca nu mai spuneti vorbe mari ca nu e cazul.depresia nu se poate controla,nu e vina celui care sufera de depresie,depresia e o boala,nu e vorba de lipsa de incredere sau lipsa de ambitie,pt noi depresivii fiecare zii in care te ridici din pat e o zii castigata,e o dovada de curaj si ambitie.

  19.01.2006 17:48 

Draga Catalina, eu cred ca iti lipseste increderea in tine.Trebuie sa lupti pentru a-ti demonstra tie insuti si nimanui altcuiva ca poti si cu siguranta vei reusi sa faci tot ce-ti propui in viata.Totul e sa ai rabdare si sa nu te dai batuta.Faptul ca nu ai pe nimeni sa te sprijine ar trebui sa te faca si mai puternica.Persevereaza si vei deveni o invingatoare!

  19.01.2006 17:48 

am 22 de ani.de mai bine de 6 nu reusesc sa traiasc ,,cu mine''.starea mea provine din copilarie,cind a inceput tatal meu sa ma invinovateasca pt orice.in martie anul acesta am trecut printr-un avort doar pt a reusi sa-mi continui studiile.la putin timp am renuntat la facultate nu mai faceam fata.de atunci vad totul in gri si situatia mae este mai confuza ca niciodata.asta ar fi starea mea de depresie sau tristete nemotivata sau orice altceva.

  19.01.2006 17:48 

[QUOTE=sweet]am 16 ani si ceva mai mult de jumate si tot imi apar cosuri de cam un an nu stiu ce sa mai fac...mi-am cumparat si solutii...am incercat si cu ceai de musetel si cu zeama de lamaie dar tot nu imi trec...m-am saturat ...va rog daca puteti sa imi dati un raspuns...multumesc[/QUOTE] .......sweet ce sa-ti zic toti ne confruntam sau ne-am confruntat cu cosurile la un momendat asa e adolescenta oricat de rau ar fi si nu ne place trebuie sa ne resemnam.....uite si eu la varsta ta am avut cosuri si oricat le-am tratat cu tot feluri de creme bla bla impotriva cosurilor...imi treceau pe moment dar dupa imi apareau si tot asa......vezi u sa ai o alimentatie bogata......si dak nu iti trec consulta un medic el stie cel mai bine......dar asta numai in caz k ai o multime de cosuri.......pupici

  19.01.2006 17:48 

am 16 ani si ceva mai mult de jumate si tot imi apar cosuri de cam un an nu stiu ce sa mai fac...mi-am cumparat si solutii...am incercat si cu ceai de musetel si cu zeama de lamaie dar tot nu imi trec...m-am saturat ...va rog daca puteti sa imi dati un raspuns...multumesc

  19.01.2006 17:48 

este un lucru grav,mai ales cand acest lucru se instaleaza dupa cateva palme primite de la cei mai apropiati sufletului tau cum ar fii copii pe care i-ai crescut cu foarte mare greutate pana la douazaci si ceva de ani si brusc devii dusmanul lor din motive necunoscute...

  19.01.2006 17:48 

grav grav si iaras grav......depresia e un lucru de care nici nu as vrea sa aud de ea.....este fenomenul care te face sa nu fi om.....oricat de greu ti-ar fi trebuie sa te feresti de depresie...in caz k nu se poate eu zic k sfatul unui specialist poate sa va ajute sa nu va fie teama si nici rusine.....aveti grija de voi....pupici

  19.01.2006 17:48 

pe mine deceptiile ma arunca in depresie. Atunci cand lucrurile nu sunt asa cum credeam ca sunt, cand simt ca repet greselile la infinit si nimic din ce intreprind nu are rezultat si nu ma ajuta sa scap de tristete.

  19.01.2006 17:48 

depresia se instaleaza din cauza lipsei de multumire sufleteasca si numai cu o puternica vointa trece. am 50 de ani am avut multe necazuri am facut tratamente dar numai vointa sa traiesc ma scapat de depresie ,sint si acum cind vad totul in negru dar imi trece si cu multa credinta in dumnezeu

  19.01.2006 17:48 

eu sunt o fata de 28 de ani casatorita cu un copil insa departe de tara.sunt tare nervoasa ,tip si maq enerves imediat,am fost la un doctor si mi-a dat un tratament spunandu-mi ca am o depresie ,insa fac aces tratament insa nimic diferit ,nu sa schimbat nimic ,chir am avut dureri si de cap vreo 4 zile ,ce sa fac este oare depresie sau am nevoie de un pshiolog

  19.01.2006 17:48 

Mama mea are toate simptomele enumerate mai sus dar nu mai vrea sa apreleze la doctori sau la spitale. A incercat sa ia pastile ca sa moara de 2 ori, mai mult m-a dat si pe mine peste cap eu imbolnavindu-ma cu tiroida de frica cu care stau mereu sa nu se intample din nou. Nu stiu cum sa o ajut! Nu am nici o putere! Ba chiar cred ca fac si eu depresie!?!

  19.01.2006 17:48 

citind acest articol parca m-am vazut in oglinda! ce pacat ca nu stiu cum sa ies din aceasta stare,de una singura, pentru ca oricum nu-mi vine sa ma duc la doctor, nu am chef de mine ,pur si simplu! se poate vindeca si de la sine?