Formatiunea reactionala este formata din doua procese: dezinvestirea unei reprezentari interzise si reinvestirea intr-o reprezentare contrarie. Formatiunea reactionala ca mecanism de aparare ajuta la formarea trasaturilor de caracter, insa, dusa la extrem duce la aparitia nevrozei obsesionale.
Totusi, nu toate trasaturile de caracter sunt formate ca urmare a intrarii in functiune a formatiunii reactionale. Trasaturile formate prin acest mecanism de aparare se caracterizeaza prin rigiditate, reaparitie si exprimare indirecta.
Atunci cand formatiunea reactionala devine prea rigida avem de-a face cu cazuri patologice de nevroze obsesionala. Este cazul multor pacienti care fiind obsedati de curatenie si de microbi se spala pe maine pana cand ajung sa-si provoace rani sau devin atat de pasionati de aceasta activitate incat orice alt lucru trece pe plan secund.
In concluzie, formatiunea reactionala poate fi un mecanism de aparare util, insa, ea poate duce la fel de bina la dezadaptare atunci cand este dusa la extrem.
Intoarcerea catre propria persoana
Intoarcerea catre propria persoana ca mecanism de aparare presupune intoarcerea propriei agresivitati a subiectului asupra altei persoane.
Exista persoane care prefera sa-si afirme agresivitate in raport cu propria persoana decat s-o resimta fata de alta persoana. Acest lucru duce la aparitia evidenta a unor sentimente de vinovatie si la aparitia unor nevoi de autopedepsire.
In viata cotidiana intalnim frecvent exemple de astfel de persoane care se automutileaza, se autodistrug si ajung chiar pana la acte de sinucidere din cauza acestui mecanism de aparare.
Acest mecanism de aparare a fost explicat prin prezenta unor pulsiuni agresive extrem de bine dezvoltate, prin prezenta unor pulsiuni sadice sau masochiste sau prin prezenta pulsiunii fata de moarte foarte puternice.
In general, persoanele care utlizeaza acest mecanism in mod frecvent refuza orice ajutor si persista in mentinerea starii de boala si de nefericire.
Acest mecanism de aparare este unul dintre cele mai costisitoare mecanisme, deoarece infranarea agresivitatii se poate solda cu efecte nefaste atat asupra sanatatii fizice cat mai ales asupra sanatatii psihice a individului.
Anularea retroactiva
Mecanismul de aparare al anularii retroactive presupune anularea unui eveniment sau a unei dorinte conflictuale datorate unei dorinte ulterioare puternice. Aceasta dorinta ulterioara este considerata a avea un efect de autodistrugere retroactiva.
Anularea retroactiva este legata de ambivalenta, de prezenta a doua mecanisme extreme si opuse. Atunci cand acesta ambivalenta devine extrem de intensa individul recurge la anularea retroactiva pentru a se elibera de pulsiunile contradictorii.
Un exemplu dat de Janet (1903/1976) ne releva un pacient care atunci cand atingea involuntar mana unei femei trebuia imediat sa atinga mana unui barbat pentru a putea sterge acea impresie.
Prin mecanismul anularii retroactive persoana neaga o parte a realitatii, iar pulsiunea negata reuseste totusi sa se exprime opunandu-se pulsiunii contrare. Freud leaga anularea retroactiva tot de nevroza obsesionala prin actiunile obsesionale ale pacientilor legate de gandirea primitiva.
Bibliografie
Morel, C.. ABC-ul psihologiei si psihanalizei. Bucuresti: Editura Corint, 2003.
Ionescu, S. ; Jacquet, M-M.; Lhote, C . Mecanismele de aparare. Iasi: Polirom, 2002.
