Intre limite si interdictii

Sa vorbim asadar despre ce este nevoie sa-i interzicem copilului…In primul rand, veti spune ca sunt acele lucruri sau comportamente periculoase: prizele, focul, robinetele, cataratul, substantele toxice, obiectele ascutite sau taioase.

De obicei, atunci cand copilul este mic, in faza de a pune mana pe orice, de a se urca peste tot, de a baga in gura ce gaseste, parintii ascund aceste obiecte periculoase, asigura micutului un spatiu de joaca fara pericole, pun aparatoare la prize sau au grija sa nu intre in contact cu substante nocive. Este necesara aceasta grija pentru ca numarul accidentelor casnice in care sunt implicati copii este foarte mare.

Ce inseamna "Nu" pentru copil

De cand micutul incepe sa mearga si pana la 3 ani, este o perioada dificila si la ea ne referim pentru inceput. Intr-un spatiu plin de obiecte pe care copilul le poate strica sau se poate vatama cu ele, aceste “nu-uri” si “nu e voie” vor fi foarte multe, mult mai multe decat cel mic poate tine seama.

Este adevarat ca “nu e voie cu rujul mamei”, “nu e voie la fierul de calcat”, “nu e voie sa bagi nisip in gura” si tot asa. Ceea ce spuneam in articolul trecut era pericolul ca aceste cuvinte sa nu aiba nicio semnificatie pentru copil, mai ales atunci cand tonul este ridicat. Cu putina imaginatie si mai multa blandete, putem gasi alte fraze, gesture prin care sa indepartam copilul de respectivul obiect.

Interdictiile apar si este firesc sa fie asa. Ele sunt benefice atat pentru copil cat si pentru parinti. A avea un copil nu inseamna a nu mai face nimic altceva, a-l lasa sa rupa cartile, sa scrie pe pereti sau sa sparga tot ce gaseste prin casa. Doar ca este nevoie ca ele sa apara pe rand, pe masura ce copilul le poate intelege si accepta.

In cate feluri poti spune "Nu"

Daca un copil de 1,5 ani ia o carte din biblioteca si incepe sa rupa paginile, avem multe modalitati sa-i interzicem sa faca asta si nu este neaparata nevoie sa o prezentam ca un “nu e voie” fara alte explicatii sau cu un gest brusc in care sa-i luam cartea din mana. Ii putem oferi niste carti pentru copii care au file de carton sau plastic, ii putem oferi un caiet din care sa rupa file sau o revista la care nu tinem, il putem ajuta sa intoarca paginile fara sa le rupa, ii putem arata cum sa puna cartea la loc in biblioteca.

Importanta este starea pe care o avem cand facem aceste lucruri. Una este atitudinea unui adult nervos pe cel mic care ii “distruge” lucrurile, alta este cea a unui adult care vede curiozitatea copilului sau lipsa de indemanare, care ii poate oferi altceva in locul cartii sau il poate invata sa n-o rupa.

Dresura de care vorbeam articolul trecut se referee la multele interdictii fara explicatii si fara alternative. La pur si simplu “nu e voie si gata!”

In ceea ce priveste limitele, spatiale, temporale sau in comportament si ele au multe feluri in care pot fi puse. Exista un mod de a permite tot ce nu este interzis si un mod de a interzice tot in afara de ce este permis. Ramane alegerea adultului cu se raporteaza la aceste moduri de comunicare cu copilul.

Curiozitatea copilului il impinge catre a incerca cat mai multe lucruri, catre a pune mana pe orice, catre a testa limitele adultului, catre a vedea “pana unde merge”. Este o conduita fireasca pe care adultul o poate gestiona daca stie el insusi care sunt limitele si le respecta la randul sau.

Psiholog Anca Pietraru

Ii puteti adresa intrebari autorului AICI