Jurnal de sarcina V - "Se va numi Andrei!"

Poate alte mamici nu vor sa stie dinainte ce sex va avea copilasul, dar eu am vrut neaparat sa aflu, sa ma gandesc ce nume o sa-i pun, spre ce hainute sa ma orientez... Si, din punctul meu de vedere, o ecografie 3D ca aceea pe care am facut-o vineri nu poate sa induca in eroare. M-am gandit demult sa-i pun un singur nume, care sa fie si al unui sfant. Dupa ce am facut in minte o lista de vreo 5-6 nume, in final am ales, de comun acord cu sotul meu, Andrei - mi-a placut cum suna, mi s-a parut simplu si frumos.

Zilele trecute, am citit intr-o carte ca acest prenume este de origine greco-romana si provine din grecescul Andreas care inseamna "barbatie, curaj", fiind sarbatorit in calendarul crestin pe 30 noiembrie. Eu chiar nu stiam semnificatia lui, singurul lucru pe care mi-l doresc este ca micutul sa fie sanatos, si cred ca aceasta este dorinta tuturor parintilor.

Insa lucrul care ma preocupa cel mai mult in ultima vreme este ca, pur si simplu, nu mai am cu ce sa ma imbrac! Pana aproape de cinci luni, m-au incaput vechile mele haine, pentru ca nu m-am schimbat prea mult, dar de cateva saptamani nu imi mai vine nimic.

Imi sunt recunoscatoare mie insami pentru ca n-am aruncat trei fuste pe care le desconsideram pe vremea cand eram supla, pentru ca mi se pareau prea mari si demodate. Acum sunt singurele cu care ma mai pot imbraca, iar in afara de acestea, o pereche de pantaloni speciali pentru gravide, din velur rosu, pe care i-am cumparat saptamana trecuta. Cateodata, mi se intampla dimineata sa stau aproape 30 min - timp record tinanad cont de faptul ca inainte ma imbracam, spalam si machiam in 20 - 25 min - numai pentru a-mi alege bluza asortatata pentru fustele mele si perechea de pantaloni.

Constat insa ca si alegerea bluzelor este din ce in ce mai dificila pentru ca si sanii mi-au crescut, iar majoritatea bluzelor imi sunt prea stramte. Dar faptul ca am facut burtica si am mai adaugat greutatii mele inca doua kg nu m-a facut sa ma simt hidoasa sau sa-mi displaca felul cum arat si sa am complexul pe care l-a avut Brooke Shields, careia sarcina i s-a parut o adevarata corvoada si chiar a refuzat sa-si vada bebelusul pentru mai mult timp, invinuindu-l de fapul ca s-a ingrasat si si-a neglijat cariera din cauza lui. Ma privesc deseori in oglinda si-mi place burtica mea, mai ales s-o mangai de mai multe ori pe zi si sa vorbesc in acelasi timp cu bebelusul.

Schimbarea asta nu m-a speriat deloc, desi sarcina mea este vizibila acum, la aproape cinci luni si jumatate, ma simt in continuare mai energica ca oricand. Numai ca imi este foame mai des ca inainte, iar bebelusul nu-mi mai iarta saritul peste mese!

Daca mi-e foame, chiar trebuie sa mananc ceva, fie doar un mar ori un iaurt. Am tot auzit ca daca vrei, te poti abtine sa nu mananci ca sa nu te ingrasi in timpul sarcinii.

Fals! Eu, care am tinut intotdeauna la silueta si am stiut sa ma abtin, declar in modul cel mai sincer ca de data asta imi este aproape imposibil. Este o foame pe care nu o pot pacali cu un pahar de apa plata cu lamaie, si chiar trebuie sa mananc ceva. Asa cum am mai spus, incerc sa evit pe cat posibil dulciurile, de care nu simt neaparat o nevoie impetuoasa, cartofii prajiti si pastele, pe care le ador de altfel. Oricum, o sa ma vedeti cu noua mea burtica si kilogramele in plus intr-o alta fotografie, tot pe site.