Oare la ce se pricepe copilul meu?

Poate ca acesta este un model spre care ne indreptam in educatie din dorinta parintilor de a avea un copil istet si talentat, un adolescent abil si ingenios, un tanar apt pentru a reusi in viata.

Lectii de balet, tenis de camp, informatica, pictura, limba engleza, pian... Programul poate deveni extrem de incarcat, iar aparent copilul nu exceleaza in nici unul din aceste domenii. Este o problema mai frecventa decat pare.

Studii realizate pe grupuri mari de copii din Statele Unite ale Americii au aratat ca unul din cinci copii are talent la desen, la muzica, la dans sau are aptitudini sportive. Din pacate insa, nu toti cei care au inclinatii spre o anumita activitate au si posibilitatea sau sustinerea din partea parintilor pentru a-si valorifica aptitudinile. Oare in iuresul acesta mai putem sti cate dintre acestea ii fac placere copilului? Care i se potrivesc si care nu sunt altceva decat o povara, consumand din timpul liber si asa insuficient?

Toate aceste activitati care devin parte integranta a orarului zilnic pot deveni o adevarata corvoada daca nu fac parte din sfera de interes a copilului sau acesta nu are inclinatie catre ele.

Multe dintre aptitudini se pierd tocmai datorita faptului ca nu sunt identificate din timp sau pentru ca parintele nu reuseste sa acorde suficinta atentie si sa sustina copilul in consolidarea acelei aptitudini. Parintele poate fi tentat de diversitatea optiunilor pe care le are la indemana si sa considere ca un numar mare de activitati in care copilul este implicat asigura o dezvoltare armonioasa si echilibrata a acestuia. Dar de cele mai multe ori acest lucru inseamna estomaparea si chiar disparitia unor inclinatii.

Inca din copilaria mica, asupra copilului actioneaza o serie de stimuli pe baza carora acesta isi construieste propria experienta. Impreuna cu parintii, el cunoaste si exploreaza ceea ce este in jurul lui (acasa, in parc, pe strada, alaturi de alti copii sau de adulti). Pe masura ce se dezvolta si isi formeaza propria personalitate pe baza achizitiilor asimilate, unele activitati ii vor face placere, le va prefera in fata altora: sa picteze, sa cante, sa demonteze, sa faca puzzle, etc.

Natura interesului copilului ofera informatii si despre nivelul achizitiilor intelectuale, afective, sociale si, in egala masura, ajuta parintele sa se orinteze in alegerea activitatilor potrivite. Astfel parintele poate alerga zi de zi cu copilul la dans, informatica, teatru, germana, volei etc sau il poate incuraja sa se aplece asupra uneia sau mai multor din aceste directii, care ii fac placere si pentru care exista abilitati.

Aptitudinile se cristalizeaza pe toata perioada de dezvoltare si maturizare psihosociala, pe masura ce se formeaza structura de personalitate. Copilul are ocazia sa le cultive, daca beneficiaza de sustinerea si incurajarile parintilor in dezvoltarea lor. O aptitudine descoperita la timp si cultivata prin activitati ce au menirea sa imbunatateasca performantele copilului se poate transforma in timp intr-o viitoare profesie de succes.

Pe de alta parte, implicarea in numeroase activitati, foarte variate, poate conduce la o suprasolicitare, la rezultate slabe, la confuzie si chiar la refuzul copilului de a mai desfasura aceste activitati.

Indiferent de varsta pe care copiii o au, ei simt lucrurile pe care le fac. Stiu ce isi doresc, ce le face placere, ce ii enerveaza sau este neplacut. Este bine ca parintii sa tina cont de dorinta si parerea copilului atunci cand iau decizii referitoare la implicarea lui in diferite activitati, fie ca acestea au un caracter intelectual, sportiv sau artistic. Cunoasterea aptitudinilor are un rol esential in momentele de decizie cum sunt examenele de trecere de la un stadiu la altul in sistemul de invatamant. Aceste momente scot la iveala intrebari cu privire la directia, la drumul spre care copilul se indreapta.

Are aptitudinile necesare (intelectuale, artistice, sportive) pentru a urma un anumit liceu? Simte ca i se potriveste alegerea facuta? Ii place domeniul respectiv? O alegere determinata de factori exteriori(decizia parintilor, a profesorilor, criterii bazate pe popularitatea anumitor domenii de activitate sau pe "pulsul pietii") poate conduce la esec scolar, la dificultati de integrare si de adaptare. Oare cum am putea afla care este directia pentru care este copilul cel mai bine pregatit? CPAP – Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie lanseaza campania "Cu copilul in vizita la psiholog". Mai multe detalii

Cristina Calarasanu
Psiholog