Stadiile dezvoltarii psihosociale ale individului

Asa cum spuneam in prima parte a articolului, cunoasterea stadiilor de dezvoltare si identificarea rolurilor jucate de individ pe parcursul vietii, este importanta pentru cunoasterea diferitelor cauze care au generat instalarea nevrozelor, a unor tulburari afective (anxietatea, depresia etc.) sau boli psihosomatice (ulcerul gastric/duodenal, astmul bronsic etc.) de-a lungul vietii. In acest context, am inceput cu prezentarea primului stadiu sexual dupa Freud, stadiu care a fost punctul de plecare si pentru alti cercetatori, printre care si E. Erikson, care a acceptat o serie din conceptele freudiene, dar au si multe concepte diferite.

Astfel, Erikson considera ca fiecare etapa de dezvoltare este caracterizata prin evenimente si conflicte, sarcini specifice de rezolvat pe care copilul, si mai tarziu adolescentul, adultul trebuie sa le parcurga si sa le solutioneze adecvat pentru fiecare varsta sau etapa specifica.

Erikson considera ca personalitatea individului este un produs al modului cum au fost solutionate aceste crize sau conflicte. De aceea aceste stadii de dezvoltare au mai fost numite si crize de dezvoltare. Individul care va fi incapabil sa faca fata crizei intr-un mod acceptabil va avea probleme in satisfacerea urmatoarelor stadii si dezvoltarea ulterioara va avea de suferit. Cu toate acestea, Erikson este de parere ca experientele nesolutionate corespunzator dintr-un anumit stadiu pot fi compensate ulterior, dar la fel si rezolvarea satisfacatoare a unei crize poate avea ca rezultat diminuarea efectului in cazul unor deficiente ulterioare care pot interveni in urmatoarele stadii de dezvoltare.

Primele trei stadii psihosociale ale lui Erikson sunt asemanatoare stadiilor sexuale ale lui Freud: oral, anal si falic si sunt influentate semnificativ de atentia si ingrijirea adecvata a parintilor.


Stadiile dezvoltarii psihosociale dupa E. Erikson

1. Stadiul de la nastere - 1 an

Criza: incredere versus neincredere
In acest prim stadiu se formeaza sentimentul de incredere versus neancredere in ceilalti, in functie de ingrijirea si dragostea acordata copilului, cand acesta este nevoit sa aiba incredere absoluta in cei care-i ingrijesc.

Rezultate pozitive:
Satisfacerea corespunzatoare a nevoilor bebelusilor va conduce la dezvoltarea unei atitudini increzatoare fata de mediu si speranta in viitor.

Rezultate negative:
Nesatisfacerea acestor nevoi existentiale intr-un mod favorabil va conduce in viitor la dezvoltarea sentimentului de neincredere, insecuritatate, suspiciune si teama de viitor in general.


2. Stadiul 1-3 ani (copilaria mica)

Criza: autonomie versus indoiala, rusine
In acest stadiu se dezvolta sentimentul de autonomie, incredere in sine, cand copilul vrea sa se apuce si sa faca anumite lucruri, cu riscul de a gresi.

Rezultate pozitive:
Incurajarea din partea parintilor in aceasta etapa va dezvolta copilului sentimentul de siguranta si incredere in sine absolut necesare in viitoarele situatii-problema pe care le pot intampina in viitor (in stadiile urmatoare).

Rezultate negative:
Daca dimpotriva, parintii manifesta dezaprobare in tot ceea ce fac copiii, mai ales prin ridiculizarea unei fapte, ca de exemplu atunci cand copiii mai fac in pat uneori si sunt apostrofati la genul: "nu ti-e rusine, esti baiat mare si mai faci in pat?" cand acesta din urma va incepe sa se rusineze de propriile actiuni, dar va pierde si increderea in propriile decizii.

Cum recunoastem ca s-a instalat rusinea la copil?
Copilul este in spatele fustei mamei in momentul in care va intalniti sau ii faceti cunostinta cu cineva


3. Stadiul 3-6 ani (copilaria mijlocie)

Criza: initiativa versus culpabilitate

Efecte pozitive:
In aceasta perioada a vietii, copilul incepe sa exploreze lucruri noi, sa-si descopere abilitati motorii, sa interactioneze mai mult cu cei din jur, incepe sa aiba initiativa multor activitati imitand de obicei adultii; frecvent vor incalca interdictiile impuse de parinti, fapt penalizat verbal sau mai mult. In aceste situatii rolul parintilor este foarte important si daca acestia vor fi suportivi, dar si consecventi disciplinar in acelasi timp, copiii vor invata cu timpul ca nu toate lucrurile le sunt permise, fara a se simti vinovati si, in acelasi timp, vor continua sa exploreze fara a se rusina de ceea ce fac, iar asumarea de responsabilitati va conduce la dezvoltarea simtului de initiativa. De asemenea, parintii trebuie sa manifeste intelegere fata de curiozitatea sexuala specifica la aceasta varsta.

Efecte negative:
Interventia educativa necorespunzatoare va dezvolta copilului o tema de pedeapsa exagerata; acesta va considera pe viitor ca orice initiativa personala este gresita; daca anumite actiuni nu au fost finalizate corespunzator se va dezvolta sentimentului de vinovatie.


4. Stadiul 6-12 ani (copilaria mare)

Criza: competenta/harnicie versus inferioritate
In acest stadiu copilul achizitioneaza cunostinte si deprinderi in special prin intermediul scolii, specifice culturii din care face parte. Odata cu inceperea scolii, apare prima comparatie sociala. Astfel, o abordare corespunzatoare din partea parintilor, dar si a invatatorilor vor dezvolta un simt al competentei sau dimpotriva, printr-o atitudine  necorespunzatore, vor dezvolta sentimentul de inferioritate. Cea mai frecventa greseala a parintilor este de a-si compara permanent copilul in functie daca si-a facut temele, daca a luat rezultate mai proaste ca ale vecinului sau prietenului Costica etc.

"Vezi, Vasilica a luat mai mult la lucrare decat tine, tu nu scri la fel de frumos ca Ionica" s.a.m.d.

Aceste comparatii si reactii nefavorabile, nu fac decat sa adancesca sentimentul de inferioritate si inadecvare, deci o nerezolvare corespunzatoare a acestui stadiu va cantari decisiv in rezolvarea satisfacatoare a urmatoarei perioade de crize, deosebit de importanta in viziunea lui Erikson si anume, criza adolescentei.

"Modificarile personalitatii din perioada adolescentei si maturizarii reprezinta elementul principal in dezvoltare"


5. Stadiul 12-20 ani (adolescenta)

Criza: Identitate de sine versus confuzie de rol
In acesta perioada, adolescentul cauta sa-si formeze si sa-si dezvolte o identitate personala si vocationala, incearca sa se identifice cu un rol profesional. In acelasi timp se formeaza comportamente specifice rolului sexual, crizele prin care trece adolescentul; este o perioada de tatonare a comportamentului sexual in care baietii de exemplu se dau cu gel, isi fac tepi, iar fetele se machiaza si incearca sa se puna in evidenta printr-o vestimentatie cat mai sumara. Pentru a ajunge la un simt clar si coerent al identitatii, adolescentii se implica in diverse roluri, fara a se angrena concret in vreunul.

In acest stadiu apare confuzia de roluri si intrebarea frecventa a adolescentului: "Cine sunt eu?"; adolescentul manifesta totodata si un comportament indezirabil, prin insusi conflictul interior prin care trece: "sa am initiativa sa fac cutare lucru?"; pe de o parte isi doreste sa aiba initiativa intr-o actiune, pe de alta parte este inhibat de parintii care-i dirijeaza si limiteaza fiecare actiune. Esecul in dobandirea unei identitati clare, durabile are ca rezultat difuziunea rolului, confuzia dintre ceea ce este si ceea ce doreste sa fie. Scopul educational in aceasta etapa este de formare a copilului autonom prin acordarea unei anumite independente, as adauga eu oarecum controlata.

Parintele care si la aceasta varsta isi insoteste copilul la examen si-l asteapta in curtea liceului sau facultatii - este o forma de dependenta creata si intretinuta de parinti, o mare greseala din partea acestora. Adler spunea ca: "orice copil problema este un parinte problema".

Erikson, ca de altfel majoritatea psihologilor, considera ca adolescenta reprezinta criza centrala a intregii dezvoltari. Criza de identitate este considerata ca fiind singurul conflict puternic pe care o persoana il are de infruntat in aceasta viata, iar depasirea intr-un mod satisfacator se poate realiza in conditiile in care si celelalte stadii au avut o rezolvare pozitiva.

Efecte pozitive:
Capacitatea de a se percepe ca o persoana consecventa, cu o identitate personala puternica.

Efecte negative:
Confuzie in legatura cu cine este si ce reprezinta, incapacitatea de a lua decizii si a alege in mod special in privinta vocatiei, a orientarii sexuale etc.

Presiunile puternice din partea parintilor sau a societatii pot determina dezorientarea si disperarea adolescentului; acestea au ca rezultat instrainarea fizica sau psihica de mediile normale, iar in cazurile extreme ale difuziunii rolului, tanarul poate adopta o identitate negativa. Spre deosebire de baieti, fetele se dezvolta diferit privind dezvoltarea identitatii, acestea manifestand tendinta de amanare a dezvoltarii identitatii pana la gasirea partenerului de viata, care are un rol important in determinarea statutului lor.

"Stabilirea identitatii in adolescenta reprezinta elementul-cheie in realizarea ulterioara a unor relatii intime adecvate"
 
Aceasta afirmatie a lui Erikson a fost intarita si de studiile altor cercetatori printre care Kahn si colaboratorii sai in 1985.

Ei au calculat in 1963 scorurile obtinute de un lot de adolescenti la scalele de identitate, care au fost puse in relatie peste 20 de ani, cu statutul lor marital. Astfel, s-au inregistrat diferente semnificative in functie de sex:

• femeile care inregistrasera valori scazute la scalele de identitate in adolescenta erau in cea mai mare parte necasatorite sau divortate;
• barbatii cu scoruri scazute erau in cea mai mare parte necasatoriti.

6. Stadiul 20-30/35 ani (tanarul adult)

Criza: Intimitatii sau izolarii de ceilalti

Efecte pozitive si negative:

Caracteristicile principale ale acestui stadiu sunt dragostea si relatiile inter-umane, in care tanarul adult cauta relatii profunde si de durata. Inca de la varsta de 20 ani, fiecare om isi cauta un partener. Fiecare om are o trebuinta afectiva si sexuala, iar dupa cum spunea si Erikson, nu are importanta cat de mult succes ai in activitatea profesionala. Nu esti dezvoltat complet pana nu cunosti si dezvolti sentimentul intimitatii, iar realizarea acestui lucru are ca efect pozitiv capacitatea adultilor de a dezvolta relatii apropiate si profunde cu altii, capacitatea de a iubi si de a raspunde angajamentelor fata de ceilalti.

In cazul cand individul nu si-a gasit partenerul sau este parasit, dupa cum spunea Erikson, se ajunge la o izolare sociala, la o relationare superficiala.

Majoritatea persoanelor care solicita o consiliere psihologica in aceasta perioada au ca problema singuratatea; efectele care decurg de aici: depresii, tulburari psihosomatice, psihologice, chiar tentative de suicid etc. Trebuie mentionat ca celibatul nu atrage o tulburare de comportament - este o alegere voita care nu afecteaza viata sentimentala a persoanei.
 
 
7. Stadiul 35-65 ani(adultul)
 
Criza: Productivitate/realizare versus stagnare, mai este denumita criza generativitatii sau stagnarii

Aceasta perioada se caracterizeaza prin nevoia adultului de a fi productiv, de a fi capabil sa se orienteze catre exteriorul sau/si de a-si exersa rolul profesional si/sau parental (este stadiul in care acest rol este accentuat si se simte nevoia de a avea un mostenitor cu orice pret daca nu s-a putut realiza pana in acest stadiu); de asemenea, individul simte nevoia de a impartasi si altora din experienta acumulata. Din acest motiv se mai numeste si "perioada mesterului"; Erikson afirma ca adultii au nevoie de copii asa cum acestia au nevoie de adulti.
 
Efecte pozitive:
Criza se poate rezolva avand copii sau prin impartasirea cunostintelor in diverse moduri, activitati ca profesor, psiholog, ingrijirea unui copil etc.

Efecte negative:
In acest stadiu, problemele apar in cazul cand din diverse motive nu a avut loc acumularea de cunostinte sau experienta sau nu are cui imartasi din exeperientele sal; omul trece prin asa zisa criza a stagnarii; de aceea parintii spun: "eu la varsta ta... etc". Cu atat mai mult daca individul este singur in acest stadiu, stagnarea se referea la relatiile sociale, are loc oprirea evolutiei, limitarea si exagerarea preocuparilor fata de sine.

"Asa cum un copil nu se teme de viata, nici un adult echilibrat nu se va teme de moarte"

8. Stadiul de la 65 de ani (batranetea)

Criza: integritatii psihice sau a disperarii

Efecte pozitive si negative:
In aceasta perioada, batranul isi vede si-si evalueaza realizarile din timpul vietii. In cazurile cand raspunsurile sunt acceptabile exista satisfactie pentru propria viata si acceptarea mortii; se atinge astfel un echilibru de integritate psihica.

Dupa 65 ani, dispare rolul profesional odata cu pensionarea, dispare si rolul parental cand copiii sunt la casele lor (asta in cazul in care acest rol a fost indeplinit) sau a intervenit decesul partenerului de viata; incep sa apara mai frecvent intrebari despre rolul propriei existente, teama de moarte, iar atunci cand aceste probleme nu au fost rezolvate favorabil se ajunge la o faza de disperare, numita si depresia batranetii.

Erikson spunea: "asa cum un copil nu se teme de viata, nici un adult echilibrat nu se va teme de moarte".


In concluzie:
    
Fundamentele socio-culturale ale activitatii de consiliere ne ajuta sa intelegem problemele cu care se confrunta cineva din perspectiva schimbarii pe parcursul vietii. Asa cum spuneam si la inceputul articolului, conform teoriei lui Erikson, in fiecare perioada a vietii avem de indeplinit cate o sarcina, avem de trecut si rezolvat anumite crize/conflicte specifice fiecarei varste. Conform autorului, rezolvarea conflictelor initiale este necesara pentru a asigura individului posibilitatea de a le stapani si relolva pe cele ulterioare.

Astfel, starile de nevroza sau depresie urmate de anumite afectiuni care au intervenit intr-o anumita perioada de viata - chiar daca se ascund in spatele unor remarcabile realizari profesionale si/sau materiale, o fericire aparenta - pot fi adevarate indicii pentru psihologi despre posibilele cauze ale unei depresii sau tulburari psihosomatice.