In ultimul deceniu al secolului trecut, J.A.Koch a numit aceste tulburari drept psihopatii, termen care a fost larg adoptat pe plan international si mentinut timp de un secol, cand a fost inlocuit cu cel de tulburari de personalitate.
Tulburarea de personalitate este un pattern persistent de experienta interioara si comportament care deviaza in mod clar de la asteptarile pe care le avem din partea insului; acest pattern este pervaziv si inflexibil, cu debut in adolescenta sau timpuriu in viata adulta, stabil in timp si care determina disfunctionalitate. Studiile sugereaza ca aproximativ 10-13 % din populatia generala prezinta tulburari de personalitate (DSM-IV).
Tulburarile de personalitate general validate (DSM-IV) sunt urmatoarele:
- tulburarea paranoida;
- tulburarea schizoida a personalitatii;
- tulburarea dissociala a personalitatii;
- tulburarea borderline a personalitatii;
- tulburarea histrionica a personalitatii;
- tulburarea anxioasa (evitanta) a personalitatii;
- tulburarea dependenta a personalitatii;
- tulburarea anancasta (obsesiv-compulsiva) a personalitatii.
Exista si
tulburari de personalitate partial-validate (tulburarea schizotipala, tulburarea narcisica si tulburarea emotional - instabila a personalitatii); t
ulburari de personalitate in curs de validare, (tulburarea depresiva si tulburarea pasiv-agresiva a personalitatii) si t
ulburari de personalitate controversate (schimbarea persistenta a personalitatii dupa o traire catastrofica si schimbarea persistenta a personalitatii dupa o boala psihica).
Ceea ce la varsta adulta numim tulburare de personalitate, la varsta copilariei este denumita tulburare de comportament, deci este improbabil ca diagnosticul de tulburare de personalitate sa fie potrivit inainte de 16-17 ani. Tulburarile de personalitate apar la adultul tanar, dar nu toate tulburarile de comportament ale copilariei devin tulburari de personalitate.
Tulburarea borderline prezinta trasaturi si manifestari clinice nespecifice, provenite din principalele arii nosografice ale nevrozelor, psihozelor si tulburarilor de personalitate. Aceasta tulburare a fost numita de-a lungul timpului
sindromul de granita (intre psihoza si normalitatea psihica), stare de granita, caracter psihotic, psihoza de granita, schizofrenie pseudonevrotica (George Ionescu - "Tulburarile personalitatii").
Tulburarea borderline este ilustrata in plan clinic printr-un "pattern pervaziv de instabilitate a relatiilor interpersonale, a imaginii de sine, a afectelor si o impulsivitate accentuata" (DSM-IV).
Trasaturile caracteristice ale tulburarii de personalitate borderline sunt urmatoarele:
- Intensificarea si versatilitatea relatiilor interpersonale: acestea sunt intense si trec rapid de la o extrema la alta;
- Binomul dispozitional in raportul interpersonal: fata de aceeasi persoana, se poate manifesta o stare de admiratie nelimitata sau furie si rejectie;
- Reactii impulsiv-agresive la incitatii minime, cu dezlantuiri agresive, incontrolabile;
- Intoleranta solitudinii, care duce la disconfort si anxietate;
- Sentimentul de vid interior (imensa plictiseala, zadarnicie);
- Sentimentul inconsistentei si dispersiei identitatii.
Trasaturile facultative sau asociate ale tulburarii borderline sunt urmatoarele :
- comportament imprevizibil;
- acreditare afectiva exclusiva;
- acte autodistructive repetitive.
Tulburarea de personalitate borderline poate prezenta numeroase complicatii, dintre care: episoade psihotice, simptome psihotice propriu-zise, episoade depresive majore, tentative de suicid, alcoolomania.
Credintele fundamentale ale acestor pacienti sunt: "nu detin control asupra mea" si "nimeni nu ma intelege", iar atitudinile de baza: "daca nu fac ceea ce doresc altii de la mine, ma vor abandona", "nimeni nu doreste sa fie cu mine, daca ma cunoaste cu adevarat" si "daca nu reusesc sa-mi controlez emotiile, este catastrofal".
Abordarea psihoterapeutica este esentiala in cazul tulburarii de personalitate borderline, dar trebuie remarcat faptul ca acesti pacienti sunt mai greu de tratat, datorita rigiditatii si negativismului lor. Ei prezinta probleme care se repercuteaza asupra tuturor sectoarelor vietii: profesie, dispozitie afectiva si relatii interprofesionale, iar gandurile lor automate sunt: "voi fi intotdeauna singur", "suferinta mea este intolerabila", "am gresit ca am avut incredere in aceasta persoana, care acum ma dispretuieste".
Se recomanda psihoterapie individuala intensiva, avand in vedere ca cei cu tulburari borderline sunt rezistenti la terapia de grup. Deasemenea, avand in vedere ca ca aceste persoane provin din familii instabile, tensionate, abuzive, este recomandabila si terapia de familie.
In urma studiilor efectuate, Pretzer si Fleming au elaborat in 1989 un ghid practic de terapie cognitiv-comportamentala pentru pacientii cu tulburari de personalitate.
De psiholog Steliana Rizeanu, Clinica Aquamarin
