Vorbe despre ameteli (I)

Nu putini oameni spun pe nerasuflate ca, daca ai fost diagnosticat cu ameteli, trebuie sa inghiti ani lungi pastilele de Tanacan, medicament recunoscut ca imbunatatind circulatia la cap. O alta parere foarte des auzita in randul oamenilor suferind de ameteli: "Am sindromul Meniere". Profesorul doctor Dorin Sarafoleanu, omul de stiinta roman care, alaturi de alti sase mari profesori de ORL din diverse tari, face parte din forul de conducere al Societatii europene de ORL, lamureste aspectele nou-aparute in medicina moderna, vizand ametelile. In primul rand, impotriva celor mai frecvente fenomene de ameteala incadrabile in categoria numita sindromul de vertij paroxistic benign, teoriile moderne spun ca trebuie actionat cu metode de recuperare a functionarii labirintului, cum ar fi mersul pe covoare rulante, miscari de fortare a labirintului si este o greseala sa aplici tratamentul cu medicamente antivertiginoase precum tanacanul fiindca administrarea timp indelungat a acestor medicamente duce la lenevirea labirintului din urechea interna si la transformarea pacientilor in ametiti cronici. Este eronat si sa pui eticheta de sindrom Meniere pe cele mai multe fenomene de ameteala. Acest sindrom afecteaza doar 10%-12% din randul celor care resimt ameteli. Asa cum am mai mentionat, circa 75%-80% dintre cei care resimt ameteli au vertij paroxistic benign. Vertijul se refera la o senzatie brusca de dezechilibru vertico-torsional, fenomenul de titirez. Bolnavul are senzatia ca se invarteste camera cu el, ori are senzatia ca se invarteste doar el, simte ca ar cadea intr-un abis. Vertijul este o boala psihosomatica pentru ca se inregistreaza si fenomene somatice, transpiratii, senzatii de greata, de voma, iar omul se sperie de aceste stari. In vertij se inregistreaza si miscari ale globilor oculari, numite nistagmus.